Duminica 1 din Advent (A) – 2

Is 2,1-5

Rom 13,11-14a

Mt 24,37-44

Conform unui mare predicator american pe nume Tyron Edwards, moartea nu are nimic teribil în ea dacă nu a fost făcută în timpul vieții. O viață creștină trăită așa cum trebuie este cea mai bună pregătire pentru cea viitoare.

Această afirmație a acestui predicator are de-a face cu pregătirea morții noastre însă cred și sunt sigur că are de-a face și cu venirea lui Isus Cristos în viețile noastre, mai ales că deja ne aflăm în timpul adventului.

Prima Duminică din Advent, care deschide noul an liturgic al Bisericii, este o invitație pentru creștini de a sta treji din punct de vedere spiritual și de a se pregăti pentru venirea Domnului la Parusie sau la cea de-a doua sa venire. Advent care tradus înseamnă venire este un timp de pregătire pentru Crăciun, însă nu e doar atât ci e mult mai mult. Textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre venirea Fiului Omului la sfârșitul veacurilor. Astfel, adventul ne îndreaptă și spre timpul necunoscut care va marca sfârșitul istoriei umane.

Conform unui preot pe nume R.H. Lasser, în cartea sa intitulată, Ca mierea în stâncă, Isus Cristos are șase veniri, sosiri. Iar noi va trebui să ne pregătim și prin a ne decora casele, prin a pregăti prăjituri și probabil prin a ne cumpăra haine noi. Prima venire a lui Isus Cristos s-a petrecut într-un sat dintr-o provincie îndepărtată a imperiului Roman. În acest sens, vedem cum Dumnezeu este blând și milostiv din moment ce ne-a trimis un Mântuitor, pe Fiul său pentru a ne da mântuire. Această milostivirea a lui Dumnezeu nu poate fi oprită nici măcar de stupiditatea și răutatea omului. El ne-a mântuit fiindcă ne iubește. Cea de-a doua venire e cea care deja am menționat-o, adică milostivirea și blândețea lui Dumnezeu.

Cea de-a treia sa venire este cea menționată în special de părinți Bisericii, ca Parousia, care va fi o cu totul altă problemă. După cum putem citi și în evanghelia după Matei Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul gloriei sale. Şi se vor aduna înaintea lui toate neamurile,…și va începe judecata (Mt 25,31-32). Observați doar asupra a ceea ce vom fi judecați, nu asupra numărului de rugăciuni pe care le-am rostit, însă să avem grijă să nu înțelegem greșit că nu mai trebuie să ne rugăm, fiindcă avem mereu nevoie de rugăciune, sau a mortificărilor pe care le facem sau a altor rele pe care le comitem ci asupra a ceea ce însăși Isus a spus tot în evanghelia după Matei, că   Căci am fost flămând, şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi nu mi‑aţi dat să beau, am fost străin, şi nu m-aţi primit, gol, şi nu m‑aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare, şi nu m-aţi vizitat» (Mt 25, 42-43). Cu alte cuvinte, principalele noastre păcate, pe care le și comitem cel mai des și pe care nu prea le menționăm când ne apropiem de sacramentul Reconcilierii sunt tocmai aceste păcate ale omisiunii, mai ales neascultarea față de porunca cea mai importantă din Noul Testament, adică iubirea.

Cea de-a patra venire a lui Cristos are loc în Sacramente. Domnul vine în patru moduri diferite în Euharistie, prin întâlnirea poporului lui Dumnezeu, preoți care îl reprezintă în mod special pe Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu dar mai ales Euharistia. Prezența sa reală din Euharistie este o adevărată venire a sa. Iar de această prezență Euharistică suntem conștienți majoritatea dintre noi. Însă avem tendința de a neglija sau de a uita faptul că el vine cu adevărat și este cu adevărat și în toate celelalte sacramente. De exemplu, îl putem întâlni cu adevărat și în mod intim în sacramentul Reconcilieri, unde îl găsim ca Dumnezeu milostiv, așa că de ce să nu profităm de avantajul acestui sacrament?

Cea de-a cincea sa venire are loc prin vântul și crizele copiilor, prin cântecul păsărilor și a ploii. Problema e că ochi noștri nu sunt deschiși să le și vadă iar urechile noastre nu sunt alerte să îl și audă.

Cea de-a șasea sa venire este una mult mai intimă. Și a fost menționată de către Domnul însuși când a spus că Dacă cineva mă iubește, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el (In 14,23). Bănuiesc că mulți dintre noi știm câte ceva despre această venire atât de intimă a lui Isus, însă întrebarea e, o experimentăm noi cu adevărat sau o ignorăm?

Dacă noi trebuie să ne pregătim pentru glorioasa venire a Domnului, atunci va trebui să trăim viața în Duhul Domnului, prin a ne implica activ în interacțiunile omenești, prin a vedea pe fața fiecăruia dintre noi imaginea unui Dumnezeu iubitor, prin a crede că Dumnezeu este Emanuel adică Dumnezeu este cu noi, un Dumnezeu care este tată, prieten și însoțitor. Asta înseamnă să fi treaz din punct de vedere spiritual.

Cristos vine să ne întâmpine în atât de multe feluri. Haideți să mergem să îl întâlnim! Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}
//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?