In 6,16-21
Isus umblă pe apă
Franklin D. Roosevelt în primul său discurs inaugural adresat în 1933 ca nou președinte American al Statelor Unite ale Americii a rostit următoarele cuvinte extrem de faimoase, Singurul lucru de care trebuie sa ne fie frică e frica însăși.
În textul evangheliei de astăzi l-am auzit pe Isus spunând, Eu sunt. Nu vă temeți (v.20). Isus le adresează celor 12 această poruncă în momentul în care ei încep să se panicheze văzându-l pe Isus cum umbla pe apă. Există o poveste despre un turist care a întrebat cât costă să aibă parte de experiența călătoriei cu barca pe Marea Galileei. 100 de dolari a răspuns barcagiul. Nu e de mirare că Isus a umblat pe apă a fost răspunsul turistului. Discipoli credeau că văd o fantomă, însă Isus îi liniștește. De ce oare credeau ei că văd o stafie? Iar răspunsul este din cauză că în momentul în care cineva îl vede pe Dumnezeu față în față, acea persoană moare imediat. De exemplu Moise, a văzut numai spatele lui Dumnezeu, iar după aceea el a fost nevoit să își pună o bucată de pânză pe față, când a început să coboare de pe munte, din moment ce evrei nu se puteau uita la fața sa ce era atât de strălucitoare. Când discipoli l-au văzut pe Isus umblând pe apă, au văzut ei oare o fantomă sau le era frică să se uite la Dumnezeu, care era Isus, față în față, ceea ce ar fi însemnat moartea? Un lucru e clar, că nouă nu trebuie să ne fie frică să îl vedem pe Isus umblând pe apă fiindcă acest lucru e ceva normal pentru el. În toate evangheliile îl găsim pe Isus spunând, Nu vă temeți, nu mai puțin de 15 ori. De fapt, s-a spus destul de des că expresia Nu te teme este destul de des repetată în Biblie, de peste 365 de ori.
Psihologi John B. Watson și Paul Ekman au spus că, frica este interioară la toate ființele umane. Frica este un avantaj spre apărare și supraviețuire. Este un răspuns normal la un stimul particular. De exemplu, o persoană poate vedea un păianjen și să i se facă frică imediat. Frica are rolul de motivație de a scăpa în siguranță. Cu toți experimentăm diverse frici (reale sau imaginare), limitări și insuficiențe în viața noastră. De aceea și tendința noastră este mereu de a ne retrage, ezita sau chiar să fugim de situații dificile. Sunt sigur că de ceea ce avem nevoie pentru ca să nu ne fie frică e rugăciunea și fidelitatea. Isus nu încetează niciodată din a ne reaminti că nu trebuie să ne fie frică, și nu doar cu cuvintele, ci se și roagă pentru noi. El ni-l promite pe Duhul Sfânt, ne dă sfânta Euharistie și promite că va fi cu noi mereu până la sfârșitul lumii, și nu în ultimul rând ne-o dă pe mama sa. Cu alte cuvinte, Isus este mereu prezent pentru a calma furtuna vieților noastre. Însă uneori, lasă furtuna să se dezlănțuie pentru a ne putea liniști. Ceea ce vedem cu toți că e adevărat.
În încheiere ceea ce sper și mă rog e ca următoarea poveste tragică să nu se întâmple și la noi. Permite-ți să vă spun această poveste. O femeie a se plimba la un moment dat cu copilul ei pe malul unei ape. Dintr-o dată copilul a lunecat în râu. Mama a țipat terorizată. Nu știa să înoate, și pe lângă asta, era și în ultima etapă de sarcină. Într-un final, cineva a auzit țipătul ei și a alergat pe malul apei. Tragedia deja se întâmplase, fiindcă când străinul a sărit în apele murdare pentru a salva copilul acesta era deja mort, dar mai ales că mama putea cu ușurință să își salveze copilul fiindcă era adâncă până la brâu, însă nu a făcut-o din lipsă de cunoaștere.
Frica e inutilă. De ceea ce e nevoie e încrederea. Amin
