In 14,7-14
Discursul de la Ultima Cină
Știați că numele nostru este o reamintire a ceea ce suntem noi în fața lui Dumnezeu. Un preot povestea odată că Când era în liceu, și-a întrebat mama de unde i-a luat numele. Ea i-a spus că l-a luat dintr-o bucată de ziar din gunoi. Tatăl său l-a luat și a văzut numele Iosif. Așa că s-au decis să îi pună numele Iosif. Și continua preotul că numele Iosif în ebraică înseamnă Dumnezeu va crește. Asemenea Sfântului Ioan Botezătorul care a spus: el trebuie să crească i-ar eu să mă micșorez. Nu mă voi face cunoscut altor oameni, ci în schimb, mereu mă voi ruga lui Dumnezeu să facă din mine un instrument cu care să se poată face cunoscut lor.
Sunt sigur că cu toți dorim să știm cum arată Dumnezeu, după cum a făcut și sfântul Filip în evanghelia de astăzi (v.8) care îi cere lui Isus să îl arate pe Tatăl și le va fi de ajuns. Isus îi răspunde: Nu crezi că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? (v.10). Cu alte cuvinte, tot ce trebuie să facem e să ne uităm la viața și la faptele lui Isus și îl vom vedea pe Dumnezeu Tatăl. Sfinți părinți ai bisericii primare îl numeau, Marele Sacrament, și semnifica cine este Dumnezeu și ce face Dumnezeu. Catehismul Bisericii Catolice spune că „Biserica a știut dintotdeauna că în trupul lui Isus noi îl vedem pe Dumnezeul nostru făcut vizibil și astfel suntem prinși în iubirea unui Dumnezeu pe care nu îl putem vedea” (n.477)
Un preot a spus în omilia sa că una din cele mai mari adevăruri ale credinței creștine este că noi îl cunoaștem pe Dumnezeul cel Viu. Cunoștințele noastre nu sunt doar limitate la a cunoaște ceva despre el ci noi îl cunoaștem într-un mod personal. Esența creștinismului și ceea ce o face distinctă de iudaism și de alte religii ale lumii sunt cunoștințele noastre despre Dumnezeu ca Tată al nostru. Isus o face posibilă pentru fiecare dintre noi, să îl cunoaștem personal pe Dumnezeu ca Tată al nostru. A-l vedea pe Isus înseamnă să vezi cum arată Tatăl. În Isus noi vedem iubirea perfectă a lui Dumnezeu: un Dumnezeu care se îngrijește enorm, iubindu-ne până la punctul în care și-a dat viața pentru noi, pe lemnul crucii. Isus este revelația lui Dumnezeu, un Dumnezeu care ne iubește complet, necondiționat și perfect.
Mai concret, există diferite forme ale prezenței lui Cristos care ni-l arată pe Tatăl. Conciliul al II-lea din Vatican ne reamintește despre aceste diferite forme ale prezenței lui Cristos, printre noi, în liturgie după cum este menționat de către Sacrosanctum Concilium la numărul 7, El este prezent: în cuvintele sale, în preoți, în cel slab și în cel aflat în nevoie și așa mai departe. Isus este prezent în bisericile noastre și în capelele de adorație din jurul lumii. El rămâne cu noi și ne arată că iubirea Tatălui este prezentă, mereu lucrând pentru binele mântuirii noastre. În legătură cu acest adevăr, papa Ioan Paul al II-lea (Audiență Generală din 21 noiembrie 1988) a spus că trebuie să fim capabili să vedem aceste prezențe: trebuie să avem ochi pentru a vedea și urechi pentru a auzi, cu o cunoaștere directă care e o comuniune reală de viață. Deși Cristos a murit pe cruce, de asemenea sa și ridicat din morți și continuă să trăiască printre noi și se manifestă el însuși nouă prin multe moduri complet diferite.
Dacă noi ne numim pe noi înșine creștini, apoi oameni îl pot vedea pe Cristos în noi. Dacă a-l vedea pe Isus înseamnă a-l vedea pe Dumnezeu Tatăl, prin urmare plini de speranță și în rugăciune, a ne vedea pe noi înseamnă a-l vedea și pe Isus. Amin.
