Gen 2, 18-24
Mc 10,6-9
Căsătoria este o școală a iubirii și iertării
Este dorința persoanelor tinere ca atunci când sunt la școală sau universitate să termine studiile și să se angajeze. Însă, mai există un fel de școală în care ne aflăm pentru tot restul vieții noastre, din moment ce niciodată nu încetăm să învățăm. Am auzit momentul în care te căsătorești se aseamănă cu momentul în care te reîntorci la școală fiindcă începi să înveți să iubești și să ierți în cadrul căsătoriei.
Oameni vor să meargă înapoi la această școală secundă fiindcă după cum ne spune și prima lectură pe care tocmai am auzit-o, nu este bine ca omul să fie singur (Gen 2,18). După cum băieți admiră fetele iar fetele admiră băieți ni se reamintește de cuvintele pe care le găsim în altă parte a cărții Genezei Dumnezeu a văzut că tot ceea ce făcuse era într-adevăr bun (Gen 1). Când fetele se uită la băieți ele spun că tot ceea ce a făcut Dumnezeu este bun iar atunci când băieți se uită la fete ei spun că tot ceea ce a făcut Dumnezeu este bun, și astfel după un anumit timp ei se căsătoresc pentru a se bucura de această bunătate, frumusețe mai pe deplin.
O nuntă durează doar o zi, însă căsătoria durează pentru toată viața. Când un cuplu se căsătoresc, se spune că amândoi se reîntorc la școală, la școala căsătoriei. Ei încep să învețe din nou, să învețe să se iubească reciproc într-un mod mult mai profund. Se unesc unul cu altul pentru a deveni unul singur, după cum afirma și prima lectură de la această sfântă liturghie, fără a-și pierde propria individualitate. A deveni unul nu se întâmplă peste noapte. Este ceva ce se învață, că cuplul devine mai bun de-a lungul vieții de căsătorie petrecute împreună. A deveni unul înseamnă a te iubi reciproc, a-ți împărți viața unul cu altul, și a te lua unul pe altul în considerare întotdeauna. A deveni unul înseamnă a scăpa de tot egoismul fiindcă nu există loc pentru egoism în căsătorie. Dacă egoismul nu este smuls din rădăcini atunci cu siguranță va cauza probleme mai târziu. Dacă Dumnezeu binecuvântează căsătoria cu copii, apoi copii sunt luați în considerare în tot ceea ce face cuplul. Așa că pentru toate aceste motive am auzit de căsătorie că este o școală a iubirii.
Când două persoane se căsătoresc ei aduc, cu ei înșiși, în căsnicia lor, slăbiciunile lor umane și descoperă slăbiciunile celuilalt, de care nu știau până atunci. Există momente când, asemenea nunții de la Cana, vi se va părea că vinul s-a terminat cu adevărat, momente când vă veți ierta unul pe altul și o veți lua de la început. Pentru acest motiv, am auzit de căsătorie ca fiind descrisă ca o școală a iertării.
Ceea ce v-am vorbit până acum este doar aspectul uman al căsătoriei care este valabil și adevărat la orice cuplu care trăiesc împreună. Însă căsătoria în Biserica Catolică este mult mai frumoasă. Nu constă doar în a fi parteneri, nu doar a îndeplini o dorință umană de a împărți viața unul cu altul. Fiindcă căsătoria în Biserica Catolică este de asemenea un sacrament. Asemenea tuturor sacramentelor, căsătoria unește cuplul cu Isus, și le aduce binecuvântarea lui Dumnezeu. Nu sunt doar soț și soție uniți unul cu altul în căsătorie, ci sunt soț și soție, uniți unul cu altul cu Isus în căsătorie.
Toate sacramentele au o valoare de durată, așa că sacramentul căsătoriei are o valoare de durată. Jurămintele cuplului, făcute unul altuia până la moarte, de a fi fideli unul altuia mereu, motiv pentru care Isus exclude divorțul în evanghelia de astăzi. El spune că nu era în planul lui Dumnezeu, ci a fost introdus de oameni fiindcă și-au degradat viziunea despre căsătorie și au deviat de la planul lui Dumnezeu asupra căsătoriei. Fidelitatea cuplului, a unuia față de celălalt, simbolizează și reflectă încrederea lui Dumnezeu față de noi oameni, încrederea lui Cristos față de Biserică. Dumnezeu este mereu credincios față de noi, poporul său, Cristos este întotdeauna credincios față de Biserica așa că și promisiunile cuplului de a fi mereu credincioși unul altuia până la moarte simbolizează și reflectă iubirea lui Dumnezeu pentru poporul său și iubirea lui Cristos pentru Biserica sa. Aceasta este o altă modalitate prin care vedem căsătoria în Biserica Catolică ca fiind un sacrament.
Întrebarea care se pune este, Există vreo ceva mai frumos în viață decât un băiat și o fată ce își strâng mâinile și inimile pure pe calea căsătoriei? Poate exista ceva mai frumos decât o iubire tânără? Iar răspunsul este: Da, există lucruri mai frumoase. Este un om bătrân și o femeie bătrână ce își încheie călătoria vieții împreună pe acea cale. Mâinile lor sunt zdrobite dar încă strânse, fețele lor sunt zbârcite dar încă strălucitoare, inimile lor sunt obosite dar încă puternice cu iubirea și devotamentul unuia față de celălalt. Da, sunt lucruri mult mai frumoase decât o iubire tânără. Iubirea Bătrână. (Anonim). Amin
