Is 25,6-10a
Fil 4,12-14.19-20
Mt 22,1-14 (Mt 22,1-10)
Pentru noi români dar poate și în multe alte locuri din lume, înainte ca miri să trimită invitațiile de nuntă, ei fixează data, ora și Biserica unde va avea loc sărbătoarea, căsătoria. Însă în obiceiul evreiesc, o invitație la o sărbătoare imensă precum una de nuntă, atunci când este trimisă, data și ora nu este încă fixată. Abia după ce toate celelalte aspecte sunt gata, servitori sunt trimiși pentru a îi chema pe invitați, pentru a le spune să vină. Așa că, regele, în parabola pe care tocmai am auzit-o la această sfântă liturghie, trimisese deja invitația cu mult timp în urmă, însă abia când toate au fost gata, ultima strigare a avut loc, dar a fost refuzat de către toți invitați la nuntă.
În pericopa evanghelică de astăzi, am auzit o parabolă despre un rege care a dat o sărbătoare de nuntă în cinstea fiului său. Cei invitați nu au venit din mai multe motive, așa că, într-un final regele a permis ca porțile împărăției sale să fie deschise tuturor, pentru ca sala să fie plină de invitați.
În continuare aș dori să reflectăm împreună asupra a trei I pe care îi găsim în textul evangheliei de astăzi. De ce I? din cauza că cele trei lucruri asupra cărora vom reflectă încep cu litera I.
Primul i din textul evangheliei din această Duminică este invitația. Domnul nostru ne invită să fim cu el, să venim la el, să venim în împărăția sa care este descrisă asemenea unei sărbători de nuntă în care fiecare stă cu fețe pline de bucurie și îmbrăcați cu cele mai bune haine ale lor. El ne invită să fim aproape de el întotdeauna. Iar asta din cauză că dacă stăm să comparăm religia noastră creștină cu budismul, hinduismul, islamul, religia vodoo sau alte religii din lume, în ele oameni sunt cei care îl caută pe Dumnezeu. Însă în cazul creștinismului, Dumnezeu este cel care ne caută și care are grijă de noi. Acest adevăr poate fi observat și în alte parabole ale lui Isus, că Dumnezeu este cel care caută oaia pierdută și moneda pierdută. Prin urmare Dumnezeu este cel care ia prima inițiativă în privința mântuirii noastre.
Cel dea-la doilea I din evanghelia de astăzi este indiferența. Unul din președinți Statelor Unite a spus că inamicul binelui este foarte binele. Cu alte cuvinte, noi suntem mulțumiți cu minimul. Nu suntem gata de a ne muta pentru a putea obține foarte binele, sau ceva mai bun. În evanghelia de astăzi, se preferă să stea în legitimitate decât în activități păcătoase. Unul merge la ferma lui, altul la afacerea lui. Acestea sunt activități necesare și folositoare. Însă adevărul este că suntem satisfăcuți, mulțumiți cu ceea ce este bun. Acei invitați nu erau cei răi. Ei nu au făcut nimic rău, nici o faptă rea. Toate persoanele trebuie să participe la propriul său trai și la responsabilitățile lor, altfel familiile lor vor avea de suferit. De fapt, multe lucruri bune merg prost în societate din cauză că oameni le neglijează. Pe timpul lui Isus un rege se bucura de putere absolută asupra oamenilor iar ai refuza invitația era văzut ca un act de sfidare și de rebeliune. Cei care au sfidat ordinul trebuiau să fie striviți, uciși. În parabolă, regele era unul neobișnuit de bun prin faptul că și-a extins sau mai bine zis prin faptul că a trimis o a doua invitație în care îi urgenta să vină mai repede că totul era pregătit. Însă oameni au ales să se ocupe de alte priorități. Ei au rămas indiferenți la invitația regelui, la invitația regelui care este Dumnezeu însuși. Îmaginați-vă, Dumnezeu însuși este cel care ne invită iar apoi noi avem curajul de a-i spune lui Dumnezeu: Nu, am alte lucruri mai bune de făcut, am alte priorități. Cum putem noi să fim ocupați și să refuzăm o astfel de invitație?
Puțini oameni aleg să îl respingă pe Dumnezeu însă mult mai mulți dintre noi pur și simplu nu au timp pentru el fiindcă au alte priorități care în cele mai multe cazuri nu sunt atât de necesare, precum: obligațiile noastre sociale, nevoia de a ne relaxa, presiunea, stresul de la locul de muncă, timpul nostru cu familia sau mai bine zis dedicat familiei, cererile prietenilor care nu ne lasă nici un pic de timp pentru a ne face rugăciunile sau la sfintele liturghii din zilele de Duminică. Este mai ușor pentru noi să ne ștergem din calendar rugăciunea noastră zilnică atunci când aceasta se află în conflict, se suprapune cu alte lucruri programate, cu altele. Uneori ceea ce ne ține departe de bucuria împărăției nu este păcatul ci preocuparea cu necesitățile vieții, cu bani, mândria, puterea, plăcerea și probleme. A fi serioși cu locul nostru de muncă este un lucru bun, însă atunci când locul nostru de muncă ne ține departe de momentul în care ar trebui să participăm la Cina domnului atunci devine un obstacol. Haideți, iubiți credincioși, să ne facem mai mult timp pentru Dumnezeu.
Al treilea I este insuficient sau mai bine zis neadecvat iar în cazul parabolei de astăzi, îmbrăcat necorespunzător. Probabil această persoană a avut un motiv din cauza căruia nu purta haina de nuntă din moment ce a fost luat din stradă și adusă la banchetul de nuntă de pe urma invitației secunde. Însă Isus a avut alt motiv din cauza căruia a menționat acest aspect, din cauza căruia a introdus în parabolă acest amănunt, iar asta fiindcă uni oameni vin la Sfânta Liturghie îmbrăcați necorespunzător. Unii vin la Sfânta Liturghie, care este și banchetul Domnului, într-o dispoziție necorespunzătoare. Ne aflăm aici din punct de vedere fizic însă suntem absenți din punct de vedere mental. În loc să ne concentrăm și să ne gândim la Dumnezeu în timpul celebrării sfintei Liturghii, mințile noastre nu sunt nicăieri de găsit. Stăm și ne gândim la alte lucruri. Cum stăm noi la masa de banchet a Domnului? Sunt spiritele noastre pregătite cum se cuvine pentru acel banchet minunat pe care ni la pregătit Domnul?
Insistența asupra hainei de nuntă este și un avertisment pentru fiecare dintre noi. Trebuie să ne îmbrăcăm pe noi înșine în haina unei vieții virtuoase. Fiind membri ai Bisericii nu ne garantează mântuirea. Pentru a avea aparte de împărăția lui Dumnezeu în viața viitoare trebuie mai întâi să dăm roade în viața aceasta.
O cale de a avea o viață virtuoasă est și prin următoarele patru aspecte, lucruri, O minte bună sau de a continua să ne formăm din punct de vedere intelectual, o sănătate bună sau de a avea grijă de propria noastră sănătate, o mână bună sau ne a ne îndeplini muncile bine, sarcinile cât mai bine și o inimă bună sau de a fi buni, generoși, iubitori și altele cu ceilalți oameni.
Ca și în cazul oaspeților de la nuntă, facem greșeli în viață, nu fiindcă facem lucruri rele ci fiindcă nu reușim să facem ceea ce este mai important și anume, de a fi atenți să venim la invitația Domnului. Amin
