Mc 7,14-23
În textul evangheliei de astăzi, Isus încearcă să îi îndrume pe evrei spre o mai profundă înțelegere a purității și a impurității, însă fără a neglija sau înlătura practicile lor rituale. În timpul lui Isus, puritatea și impuritatea includea atât adorarea cât și igiena personala, atât partea medicală cât și cea sexuală a femeilor și a bărbaților. Deveneai impur dacă atingeai un trup mort, dacă aveai relații intime cu soția altei persoane și dacă mâncai anumite alimente. Era impur și dacă mâncai cu mâinile necurate. Iar pur, sau curat era dacă o persoană urma sau păstra legea si puritatea rituală.
Iată de ce le-a spus Isus că Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată face impur, însă cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur. Cu alte cuvinte, alimentele și toate tipurile de animale sunt bune de mâncat fiindcă acestea nu ne pot face impuri, necurați. Ceea ce face ca o persoană să devină impură sunt lucrurile care provin din inima acelei persoane și care distrug reputația altei persoane în societate, respectul, onoare, încrederea, necurăția, și multe altele.
Prin urmare, putem spune că puritatea și impuritatea țin doar de inimă. Că adevărata reînnoire este în primul rând o problemă ce ține de inimă. Și că evidențe exterioare de sfințenie nu semnifică și faptul că suntem niște persoane pioase, sfinte și credincioase.
