1Rg 3,5-12
Rom 8,28-30
Mt 13,44-52
Un preot a efectuat la un moment dat o călătorie educațională într-un oraș din apropiere alături de profesorii de la școala din satul lor. S-au dus să viziteze locurile istorice și turistice precum și o faimoasă fabrică de ciocolată. Înainte să ajungă acolo au trecut pe lângă un alt orășel unde s-au oprit pentru a lua prânzul într-un restaurant plutitor. Pe când mâncau preotul a observat un pod neterminat alături care ducea direct la o biserică catolică. Acea biserică era considerată a fi o moștenire culturală. În clipa următoare a și întrebat de ce nu era încă gata. Oameni au protestat fiindcă podul avea să distrugă biserică dacă avea să fie terminat. Însă conform altor surse, motivul pentru care ingineri s-au decis să construiască acel pod exact acolo ar fi că ei ar fi auzit că în biserică se află o comoară ascunsă. Iar dacă Biserica avea să fie distrusă din cauza proiectului, ei s-ar fi ales cu comoara. Însă oameni au protestat iar proiectul a încetat.
În textul evangheliei de astăzi am avut ocazia să auzim trei parabole. Acestea sunt: Parabola comorii ascunse în ogor, a mărgăritarului de mare valoare și a năvodului. Astăzi cu toți suntem încurajați să alegem adevărata comoară. Bucuria găsirii comorii împărăției și mărgăritarul de mare valoare ce ne permite să vindem tot ce avem pentru a putea obține aceste lucruri de mare valoare. Când vorbim despre parabole, exegeți ar spune despre ce e această discuție despre Împărăția lui Dumnezeu – despre ce e vorba și cum are ea loc. Însă aceste căutări pentru comoara ascunsă în ogor și mărgăritarul de mare valoare, au dus multe suflete la rătăcire. Cât de multe persoane, case și relații nu au fost distruse din cauza banilor și a lăcomiei? Cât de multe persoane nu și-au vândut principiile, trupurile și chiar sufletele pentru bani? Acesta e motivul pentru care, un mare predicator verbit a și spus că dacă neglijăm aspectul spiritual în căutarea noastră a ceea ce e material, vom ajunge la ceea ce Mahatma Ghandi numea păcatele lumii: bogăția fără muncă, cunoașterea fără caracter, știința fără umanitate, cultul fără sacrificiu, politica fără principii.
Abraham Maslow avea o teorie a motivației numită ierarhia nevoilor prin care el identifica cinci nivele de nevoi care sunt cel mai bine văzute ca o ierarhie, cu cea mai importantă nevoie reieșind din prima iar cea mai sofisticată dintre ele fiind ultima. Oameni urcă aceste trepte ale ierarhiei câte una pe rând. Nevoile satisfăcute își pierd tăria iar următorul nivel de nevoie este activat. Când nevoia de pe ultimul nivel este satisfăcută, nevoia de pe treapta superioară devine operativă.
Primul nivel – nevoia fiziologică e cea mai fundamentală nevoie umană. Aceasta include mâncarea, apa și confortul. O organizație ajută în satisfacerea nevoii fiziologice a angajaților prin salar.
Al doilea nivel – nevoia de siguranță include dorința de securitate și stabilitate, de a te simți în siguranță și nevătămat. O organizație ajută în satisfacerea nevoii de siguranță a angajaților prin beneficii.
Al treilea nivel – nevoia socială include dorințele de afiliere, printre care prietenia și apartenența. O organizație ajută în satisfacerea nevoii sociale a angajaților prin echipe de sport, petreceri și diverse celebrări. Team liderul sau cel care supraveghează poate ajuta la împlinirea acestei nevoii sociale prin a arăta grijă și preocupare directă față de angajați.
Al patrulea nivel – nevoia de stimă care include dorința respectului de sine și a respectului sau recunoașterii din partea celorlalți. O organizație ajută în satisfacerea nevoii de stimă a angajaților prin potrivirea abilităților și calităților angajaților cu jobul propriu. Cel care supraveghează sau team liderul poate împlini această nevoie de stimă prin a arăta angajaților că munca lor este apreciată. Și al cincilea nivel – auto-realizare și dezvoltarea personală. Nevoile cuprind dorința de împlinire de sine și realizare a potențialului deplin al persoanei. Cel care supraveghează sau team liderul poate ajuta la îndeplinirea nevoii de auto-realizare și dezvoltarea personală prin atribuirea de sarcini ce pot provoca mintea angajatului făcându-l să își antreneze și mai mult propriile aptitudini.
Însă unii psihologi critică această teorie spunând că chiar dacă primul nivel nu este satisfăcut, noi tot putem fi persoane auto-realizate. Dacă reflectăm un pic mai profund, vom observa că în spatele auto-realizării există o zonă a ființei spirituale, adică tărâmul lui Dumnezeu. Astfel mesajul lui Isus în parabolele de astăzi este acesta, pentru a putea câștiga împărăția lui Dumnezeu, care include deplina fericire cu Dumnezeu, o persoană trebuie să de-a dovadă de același tip de agilitate și decizie fermă dovedită de personajele din parabole.
Acesta e motivul pentru care în filosofia creștină avem ceva anume care se numește summum bonum sau binele suprem. Summum bonum se crede că nu e doar cel mai bun lucru pe care l-ar putea deține cineva ci și binele care conține în el însuși sau vine odată cu toate celelalte lucruri bune și dorite, care pot satisface pe deplin inima umană. Cu alte cuvinte, dacă avem acest summum bonum sau cel mai bun și important lucru în viața noastră atunci, nu mai ai ce căuta.
Acest summum bonum este cel mai bine ilustrat în crearea unor filme de acțiune. De obicei dacă răufăcătorul dorește ca eroul să se aproprie de el pentru al ucide, acesta îi răpește și ucide pe cei dragi eroului pentru ca eroul să se răzbune pe răufăcător pentru cei dragi lui. În acest caz, cei dragi lui sunt summum bonum răufăcătorului pentru ca eroul să ajungă la el oferindu-i astfel ocazia perfectă pentru al ucide.
Lecturile de astăzi ne invită să ne întrebăm pe noi înșine următoarea întrebare importantă, Care este acea dorință a vieții mele care odată satisfăcută va duce toate celelalte dorințe ale mele la împlinire? Evanghelia numește acest summum bonum ca împărăția lui Dumnezeu. Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga, spunea Isus la un moment dat în evanghelia după Matei la un alt capitol. Aceste parabole ne invită nu doar la căutarea mai întâi a împărăției lui Dumnezeu ci doar la căutarea împărăției fiindcă odată cu împărăția lui Dumnezeu va veni și toate celelalte lucruri bune pe care le dorim și după care tânjim.
Dacă Dumnezeu va veni în visul nostru la noapte și ne va cere să îi cerem doar un singur lucru, ce îi vom cere? Vom cere bogăție sau succes în afaceri sau o viață plină de iubire? Sau vom cere ca împărăția lui Dumnezeu să vină în viețile noastre și în toate treburile noastre? După cum spunea un alt preot, țineți minte, împărăția lui Dumnezeu nu este doar una dintre multele alte lucruri bune și de dorit. Ea este summum bonum, binele suprem, unul si singurul lucru bun de care vom avea nevoie vreodată în atingerea totalei satisfaceri și împliniri în viață. Dacă avem împărăția lui Dumnezeu atunci avem totul iar dacă nu avem împărăția lui Dumnezeu atunci nu avem absolut nimic. Amin
