Mt 9,35-10,1
Când sfântul Ioan Vianney, pe care îl comemorăm astăzi, a ajuns în micuțul sat Ars ca noul lor preot, acesta se asemăna cu oricare alt sat din Franța în fața noii revoluții franceze, adică cu credința pierdută. Oameni erau pe drumul căutării plăcerilor lumești, erau slabi și indiferenți față de credință și față de tot ceea ce ținea de religie.
Vianney s-a aventurat afară pentru a aduna oile împrăștiate, a vizitat familiile, a început să le cunoască, să le cunoască situația morală, dar mai presus de toate, s-a rugat: a fost văzut trezindu-se dimineața devreme pentru a merge în fața preasfântului sacrament unde implora convertirea credincioșilor săi.
Două rugăciuni au întărit viața de rugăciune a sfântului Ioan Vianney, Breviarul și sfântul Rozariu. Adesea era văzut, rugându-se breviarul sau rozariul când mergea din casă în casă sau când călătorea, cerând Fecioarei Maria harul convertirii. De asemenea oferea rozarii pentru a încuraja devoțiunea rozariului în rândul credincioșilor lui.
La opt ani de la sosirea sa a avut loc transformare deplină a satului Ars. Ceea ce era la început un loc de încropeală, respectul față de credință a devenit acum fervent. Exista participare regulată la sfânta Liturghie și la orele de cateheză.
Sfântul Ioan Vianney este un exemplu pentru toți credincioși. Mereu va exista o scuză pentru a ne neglija rugăciunea, mereu va exista o scuză pentru a nu evangheliza și pentru a nu le vorbi familiei și prietenilor noștri despre Cristos. Și noi putem cădea atât de ușor în ceea ce e lumesc, dacă nu mergem zi de zi în acel loc tăcut al nostru pentru a petrece timp cu Domnul.
Sfântul Ioan Vianney spusese, Frați mei dragi, rugăciunea nu doar că e extrem de eficientă, ba chiar mai mult, e cea mai importantă necesitate în înfrângerea dușmanului mântuirii. Dușmanii și obstacolele mântuirii din ziua noastră de astăzi sunt mari, de aceea noi va trebui să fim și mai fervenți în rugăciune pentru cei care s-au îndepărtat de Cristos sau care nu îl cunosc deloc.
