Fap 9,26-31
1In 3,18-24;
In 15,1-8
Dragi copii, iubiți credincioși, în textul evangheliei de astăzi l-am putut auzi pe Isus spunând, Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele… Rămâneți în mine și eu în voi. Cel care rămâne unit cu mine aduce mult rod.
Ce vrea Isus să ne spună de fapt? Ce anume dorește Isus să ne învețe astăzi prin aceste cuvinte? Iar răspunsul îl vom descoperi împreună, în minutele care urmează.
Dar înainte de toate, haideți să vedem dacă cunoaște cu toți ce sunt toate acele simboluri la care a făcut referință Isus în textul evangheliei pe care tocmai l-am auzit, text, care după cum ați văzut și auzit cu toți nu este unul chiar atât de ușor de înțeles.
În primul rând Isus face referință la viță, la vița de vie. Cine știe ce este o viță de vie? Voi aveți acasă viță de vie? Cu siguranță că da. Dar cine ne poate descrie mai exact din ce este formată o viță de vie? Dintr-un trunchi, asemenea copacilor, dar care este foarte lung și moale, spre diferență de copaci, și cu enorm de multe ramuri de care sunt legate struguri, din care toamna, părinți voștri fac lichidul bucuriei. Apoi Isus a mai menționat și de mlădițe. Care sunt mlădițele? Cum arată ele? Mlădițele sunt acele ramuri tinere, care cresc în fiecare primăvară, an, la vița de vie și nu numai.
Apoi în al doilea rând Isus se mai folosește și de o altă imagine, pe care cu siguranță o vedeți și voi, în fiecare primăvară, la părinți voștri. Când se duc în vie și încep să o curețe. V-ați întrebat vreodată ce fac ei mai exact acolo? I-ați întrebat ce fac acolo? Oare se joacă ei de-a tăiatul sau se duc să își găsească de treabă? Nu. Ci după cum a zis și Isus în textul evangheliei de astăzi, ei se duc pentru tăia mlădițele vechi și uscate care nu vor aduce rod anul care urmează, pentru a putea face loc la altele noi, pentru ca via să nu devină sălbatică și să rămână mereu tânără și productivă.
Iar în al treilea rând, Isus după ce menționează de viță de vie și de mlădițe, după ce ne aduce la cunoștință că Tatăl său ceresc este viticultorul, cel care se ocupă de vie, ne mai aduce la cunoștință și un alt amănunt extrem de important. Care credeți că este? Este faptul că o mlădiță care nu rămâne în viță, adică o ramură dacă nu rămâne unită de trunchi nu are cum să aducă rod. Cel care nu rămâne În Isus care este vița, nu va avea cum să aducă rod, iar dacă va rămâne va aduce mult rod.
Acum că am aflat, lămurit împreună toate aceste imagini folosite de Isus, apare o întrebare. Care este de fapt planul lui Isus, scopul pe care l-a avut de ne-a spus toată această comparație, discurs? Iar răspunsul este că Isus a vrut să ne spună că toți oameni trebuie să rămână mereu uniți în iubire. Planul lui Isus este acela de a ne face pe toți, de a ne îndemna și de a ne reaminti că noi toți trebuie să rămânem mereu uniți în iubire. De aceea s-a folosit de această imagine a viței de vie și a mlădițelor, a copacului cu ramuri. După cum o ramură nu poate supraviețui fără trunchi, fără să rămână unită de restul copacului tot la fel și noi, nu vom avea cum să supraviețuim dacă nu rămânem uniți de Isus care este pomul vieții veșnice, care este vița, din moment ce noi suntem mlădițele. Tot la fel se întâmplă și cu noi oameni, nu vom avea cum să supraviețuim dacă nu rămânem uniți în iubire, în iubire atât unul față de celălalt, cât mai ales uniți în iubire față de Dumnezeu și față de Domnul nostru Isus Cristos, prin care vom aduce mult rod.
Că tot veni vorba de rod, ce rod vom aduce dacă rămânem uniți în iubire, dacă rămânem uniți în Cristos? Ce rod vom aduce? Dacă rămânem uniți în iubire, această iubire va fi vizibilă tuturor, și tot această iubire va fi cea care îi va aduce și pe alți la Cristos, această iubire va fi cea care îi va ajuta pe alți să ia și ei parte la ea, să se bucure și ei și nu doar noi singuri.
În încheiere vă voi spune o povestioară, o întâmplare care ne va reaminti care sunt cele două semne caracteristice prin care arătăm altora că suntem uniți și că suntem ai lui Cristos.
Într-o zi, un paroh, pregătind copiii pentru prima Împărtășanie, a pus această întrebare:
– După ce semn distinctiv sunt cunoscuți cei care îl urmează pe Isus?
După o scurtă pauză de gândire, un copil a răspuns:
– După semnul Sfintei Cruci!
Un altul:
– După felul în care ne iubim!
Preotul a încheiat:
– Iată cele două lucruri cele mai caracteristice creștinului: semnul Crucii, care ne amintește cât de mult ne iubește Dumnezeu, și iubirea reciprocă, prin care demonstrăm că îl iubim pe Dumnezeu și pe aproapele. Amin
