Fap 9,26-31
1In 3,18-24;
In 15,1-8
Cineva a comparat odată un creștin cu un jucător de baschet. A fi un bun jucător, spunea el nu ajunge să știi cum să driblezi și să eviți să fii faultat. Ceea ce contează cel mai mult este să fii capabil să arunci, să acumulezi puncte și să fi productiv.
Marele sfânt Toma de Aquino a susținut că noi ne-am putea face o idee asupra religiei, prin semnificația celor trei etimologii ale cuvântului latinesc religio, adică ligare care tradus înseamnă a lega, a uni, legere care tradus înseamnă a citi și eligere care tradus înseamnă a alege. Noi sunt prin natură niște ființe religioase. Noi venim de la Dumnezeu și ne reîntoarcem la Dumnezeu, noi putem ajunge la plinătatea vieții noastre omenești dacă ne unim pe noi înșine, în mod liber cu Dumnezeu, dacă citim situația vieții noastre în lumina împărăției lui Dumnezeu și dacă alegem să îl iubim pe Dumnezeu mai presus decât toate lucrurile. Adevărata fericire are loc numai atunci când există o adevărată legătură cu Dumnezeu în viețile noastre.
Textul evangheliei de astăzi ne prezintă un episod în care Isus își prezintă învățăturile într-un mod simbolic. Isus se folosește de imaginea viței de vie și a mlădițelor.
Și l-am auzit pe Isus spunând că, eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în mine și eu în el, acela aduce rod mult.
Vița este un simbol biblic foarte cunoscut al poporului lui Dumnezeu. Celebrând Exodul, care după cum știm cu toți constă în eliberarea poporului evreu din sclavia Egiptului și în cucerirea țării promise, psalmistul îl descrie pe Dumnezeu ca stăpânul unei vii, Tu ai scos o vie din Egipt și ai alungat popoare ca s-o sădești.
Cu toți știm că o vie crește mare, luxuriantă și că este necesară tăierea drastică a unei părți din ea, an de an. Cu toți știm că lemnul viei nu este bun de nimic fiindcă este prea moale pentru a putea fi folosit la vreo ceva. Singurul lucru care se poate face cu lemnul viței de vie este acela de a face foc și de al distruge. Chiar dacă știm sau nu cum arată o viță de vie, de un lucru cu siguranță ne dăm seama, că o ramură nu poate ține fructele de una singură, ci e nevoie ca ea să rămână în vie.
Ce dorește Isus să ne învețe astăzi, prin acest pasaj evanghelic este necesitatea extremă, maximă, a noastră de a rămâne în el. Acum însă apare întrebarea, ce înseamnă a rămâne în Cristos? a rămâne în Cristos înseamnă:
În primul rând, să asculți de el și să păstrezi cuvântul său. De fapt, putem și suntem capabili să refuzăm să ascultăm de el sau putem asculta de el. Putem să îl acceptăm ca Domn iar apoi să îl abandonăm în mijlocul dificultăților noastre și a tentațiilor sau să îi atribuim toate dificultățile noastre și tentațiile.
Al doilea mod presupune și constă în recunoașterea că Cristos este adevărata viță și că fără el nu suntem capabili să facem nimic de valoare în fața lui Dumnezeu.
Al treilea mod este acela de a trăi în Biserică care este trupul mistic al lui Cristos, conform unei afirmații care spune că cel care nu are Biserica ca mamă nu are cum să îl aibă pe Dumnezeu ca Tată.
Al patrulea mod este acela de a-l vedea pe Dumnezeu în toate persoanele și în toate lucrurile, chiar și în dușmani noștri și în acele lucruri care nu ne plac. Precum femeia care plătește taxa de trece pentru toate cele cinci mașini care se află în spatele ei. Iar asta probabil din cauza următoarei afirmații care a influențat-o, că Practică bunătatea la întâmplare și faptele frumoase lipsite de sens.
Al cincilea mod, este acela de a avea o viață sacramentală și de rugăciune foarte activă. Ne rugăm mereu? Mergem în mod regulat la sfânta Liturghie Duminica? Ne deschidem complet când ne aflăm în scaunul de spovadă? Poate, vom începe să facem o listă cu orele pe care le-am petrecut în rugăciune, sau cu cât de multe ore am petrecut muncind, sau cu prieteni sau cu familia, iar prin acest mod am putea reuși să ne dăm seama de unele lucruri despre noi înșine. Dar ce spuneți dacă am începe să petrecem câteva minute vorbind despre cuvântul lui Dumnezeu în loc să vorbim mai puțin sau deloc?
Și ultimul mod este acela de a fi convins că trebuie să abandonăm structurile, metodele, abordările care au devenit și sunt vechi și depășite pentru a putea face loc la unele noi, care vor îmbătrâni și ele la un moment dat, și de a rămâne mereu cu ceea ce durează veșnic, cu Cristos care el însuși este vița.
În încheiere să reflectăm asupra a toate acestea pentru a putea vedea dacă viața noastră rămâne mereu în Isus Cristos care este vița. Amin
