Am 7,12-15
Ef 1,3-14
Mc 6,7-13
Aleși să fim sfinți și fără prihană în Cristos
Gândiți-vă la toate problemele care sunt acum în lume. De ce? Pentru ca nu dăm destulă atenție Cuvântului lui Dumnezeu. Sau, altfel spus, sunt atât de multe probleme fiindcă nimeni dintre noi nu a ajuns la plinătatea a ceea ce am fost chemați să fim de Dumnezeu mai ales dacă nu am permis harului lui Dumnezeu să ajungă la plinătatea roadelor în viața noastră. Chemarea noastră creștină este aceea de a ne permite nouă înșine să fim transformați de Cuvântul lui Dumnezeu și de a deveni din ce în ce mai mult o imagine a lui Dumnezeu (Gen 1,26), de a trăi mesajul lui Dumnezeu atât de mult în viața noastră încât să se poată spune că suntem adevărate exemple a ceea ce a dorit Isus să spună prin Împărăția lui Dumnezeu.
Când auzim Cuvântul lui Dumnezeu avem o alegere, aceea de a-i permite să ne transforme sau să respingem Cuvântul și să ne vedem de calea noastră. În prima lectură de astăzi, din cartea profetului Amos, am putut vedea cum Amasia a respins Cuvântul lui Dumnezeu predicat prin profet. În evanghelia de astăzi, am văzut cum Isus i-a trimis pe cei 12 apostoli, pregătindu-i pentru faptul că nu toți îi vor accepta pe ei sau mesajul lor, iar în acest caz Isus i-a instruit să își scuture praful de pe picioare când vor părăsi acel oraș care nu i-a primit (v.11). De ce ar respinge cineva Cuvântul lui Dumnezeu? Cuvântul lui Dumnezeu este Vestea cea Bună, cea care ne face viețile să fie mai bune, așa că de ce l-ar respinge cineva? Când Cuvântul lui Dumnezeu ne invită să părăsim păcatul și să ne schimbăm viețile observăm că nimănui nu-i place. În scrisoarea către Evrei (4,12-13) putem citit:
Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; el pătrunde până la despărțitura sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei și judecă sentimentele și gândurile inimii. Și nu este nici o creatură ascunsă înaintea lui, ci toate sunt goale și descoperite pentru ochii aceluia în fața căruia vom da cont.
Când Cuvântul lui Dumnezeu acționează ca o oglindă și ne arată că nu totul din viața noastră e așa cum ar trebui să fie, adică când am fi ispitiți să ne întoarcem spatele Cuvântului lui Dumnezeu. Cu toți știm de ce Ioan Botezătorul a fost decapitat, fiindcă Irodiada a respins cuvântul pe care Ioan Botezătorul l-a predicat despre căsătorie. Ceea ce sper e ca noi să nu respingem Cuvântul lui Dumnezeu fiindcă dacă îl respingem pe Dumnezeu sau cuvântul său atunci noi am fi mult mai răi și într-un final va trebui să facem o întoarcere. Păcatul e plăcut pe moment însă păcatul va trebui să fie căit de eventualitate, dacă nu în viața aceasta atunci în cea viitoare.
Chemarea noastră e aceea de a ne permite nouă înșine să fim transformați de Cuvântul lui Dumnezeu, iar când o vom face vom avea parte de o adevărată viață binecuvântată de Dumnezeu. În textul evangheliei de astăzi am văzut cum unii oameni au fost binecuvântați de faptul că s-au supus și au acceptat Cuvântul lui Dumnezeu când apostoli scoteau
mulți diavoli, ungeau cu untdelemn mulți bolnavi și-i vindecau (v.13). Putem vedea aceasta în mod special într-o anumită persoană din Noul Testament care și-a permis lui însuși să fie transformat de Cuvântul lui Dumnezeu ceea ce i-a adus și multe binecuvântări. Mă refer la sfântul apostol Paul. El a pornit din a respinge și din a persecuta cuvântul la predicarea acelui cuvânt. Am putea chiar să îl descriem în acele prime zile, când încă era Saul ca fiind un adevărat terorist. După ce a privit uciderea cu pietre a lui Ștefan (Fap 8,3) a spus: Saul pustia Biserica, intrând prin case, târând bărbați și femei și aruncându-i în închisoare.
Însă ce schimbare totală a avut loc cu Saul când a devenit Paul, iar ca mărturie ne-a spus în scrisoarea sa către Galateni (2,19-20): Am fost răstignit împreună cu Cristos. Așadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine. În scrisoarea către Filipeni (1,21) a spus pentru mine a trăi este Cristos. Apoi tot în aceiași scrisoare după alte 2 capitole (3,8-9) ne-a spus: consider că toate sunt o pierdere în comparație cu superioritatea cunoașterii lui Cristos Isus Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate și le consider gunoi ca să-l câștig pe Cristos și să mă aflu în el.
Ce transformare a avut loc în Paul, de la Saul să ajungă în Paul. Însă înainte ca această transformare să aibă loc Paul a primit o revelație specială din ceruri pe drumul spre Damasc (Fap 9). Pentru prima oară în viața sa el a văzut cine era Cristos și că Isus era Mesia cel promis. Înainte de asta el tot lovea împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. În Faptele Apostolilor la capitolul 26,14 aceste cuvinte ale lui Isus, «Saul, Saul, de ce mă persecuți? Greu este pentru tine să dai cu călcâiul în țepușă» Paul a plecat din a lovi în Cuvântul lui Dumnezeu la predicarea Cuvântului lui Dumnezeu. Când Paul lovea în Cuvântul lui Dumnezeu el nici măcar nu realiza că lovea în Cuvântul lui Dumnezeu. El avea convingerea că are dreptate. Așa că apare întrebarea, Oare nu facem și noi la fel uneori, lovind în Cuvântul lui Dumnezeu fără măcar să ne dăm seama că facem asta? Nu e de mirare că se spune că pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu mai bine va trebui să ne cunoaștem pe noi mai bine.
Astfel putem vedea că atât prima lectură de astăzi cât și evanghelia, ambele ne cheamă la pocăință. Am putea spune că încă din timpul potopului nu a mai existat un timp în care Cuvântul lui Dumnezeu să fie atacat la fel de mult precum o facem noi acum, nu a mai existat un timp în care să existe atât de mult păcat în lume. Dacă suntem persoane mândre cu siguranță vom spune că nu avem păcat și că suntem bine, însă dacă am avea umilință am avea capacitatea de a vedea în profunzimea sufletului nostru pentru a recunoaște sărăcia naostră înaintea lui Dumnezeu și nevoia noastră de mântuirea și vindecarea sa. Isus abia așteaptă să ne răspundă și să ne facă iarăși noi și întregi. Amintiți-vă cuvintele din a doua lectură de astăzi în care ni s-a spus că Tatăl ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare spirituală în cele cerești, în Cristos, întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinți și neprihăniți înaintea lui! (Ef 1,3-4).
În încheiere vă invit să ne rugăm pentru harul de a răspunde Cuvântului lui Dumnezeu în umilință și să lăsăm deoparte orice mândrie pentru ca orice urmă de Saul care mai e în noi să fie transformată în Paul. Să ne rugăm ca dacă în vrun fel noi tot mai suntem contrari Cuvântului lui Dumnezeu, să fim și noi transformați pentru ca să fim capabili să spune nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine. Să ne rugăm cu cuvintele din a doua lectură de astăzi ca să fim sfinți și neprihăniți înaintea lui prin iubire în prezența lui Dumnezeu (Ef 1,4-5). Amin
