Mt 25,1-13
În textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, vom avea ocazia să îl ascultăm pe Isus reamintindu-se, de mai multe ori, că va trebui să fim mereu pregătiți, pregătiți atât pentru sfârșitul lumii cât mai ales pentru propria noastră moarte.
Un mare predicator spusese la un moment dat că această parabola, a celor zece fecioare, conține două adevăruri importante. În primul rând că unele lucruri nu pot fi obținute imediat ci necesită timp. De exemplu, învățatul pentru un anumit examen sau a mulțumi celor care ne-au ajutat, toate acestea necesită timp. În caz de accident, e posibil să nu avem destul timp pentru a putea primi sacramentul celor bolnavi, riturile de pe urmă, iar în cele mai mult cazuri nici măcar un act de căință.
În al doilea rând, lucrurile nu pot fi împrumutate. Nu avem cum să împrumutăm de la cei de lângă noi o relație cu Dumnezeu. Fiindcă acesta ne-ar putea spune Nu te cunosc. A avea o mamă creștină, pioasă sau un soț, ba chiar un preot sau o călugăriță în familie, nu este de ajuns. Ceea ce facem noi sau modul în care ne relaționăm la Dumnezeu și la ceilalți, contează enorm.
Cei care erau și sunt gata sunt cei pregătiți, cei nepregătiți sunt cei nechibzuiți. Sfântul apostol Paul spunea Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii. De aceea înțelept e ca noi să fim mereu pregătiți.
