Num 11,25-29
Iac 5,1-6;
Mc 9,38-43.45.47-48
Odată, un băiat dorea foarte mult să meargă la școală însă mama lui îi tot spunea că mai întâi trebuie să cunoască patru cuvinte.
Mai târziu în timp ce se uita la televizor, a auzit o femeie strigând, Femeia Minune!, așa că a fugit la mama lui și i-a spus că deja știe acele cuvinte. Care sunt? L-a întrebat mama. Băiatul i-a spus cu mândrie că sunt Femeia minune! Mama lui a zâmbit și la lăsat să meargă la magazin.
În timp ce cumpăra zahăr, a auzit un om spunând, 25 cenți. Pe drumul spre casă a văzut alți doi oameni vorbind unul cu altul, iar unul dintre ei a spus la un moment dat. Să mergem! Apoi a văzut doi adolescenți vorbind unul cu altul, iar unul din ei a spus, Bine.
Într-un final, când s-a dus la școală, profesorul l-a întrebat, Cum te numești? Femeia minune, a spus băiatul plin de încredere. Profesorul a rămas uimit, șocat. După aceea profesorul l-a întrebat din nou, Câți ani ai? 25 de cenți i-a răspuns băiatul. Te duc la director i-a spus profesorul supărat. Să mergem, i-a spus băiatul. Te lovesc i-a spus profesorul. Bine, i-a răspuns băiatul.
Mai târziu, acel băiat nu a mai putut continua studiile în acel an.
În textul evangheliei de astăzi, Ioan este extrem de îngrijorat fiindcă a văzut pe cineva care nu era din rândurile lor scoțând diavoli în numele lui Isus. Discipoli încercau să îl oprească fiindcă nu aparținea grupului lor. În textul evangheliei din duminica trecută, au auzit cum discipoli se certau între ei care dintre ei era cel mai important. În pasajul evangheliei de astăzi, ei încercau să îl blocheze pe Isus de restul, să îl țină doar pentru ei. 
Ei doreau ca Isus să fie exclusiv al lor, proprietatea lor. În alte părți din textele evangheliilor, aflăm că Isus le-a dat lor autoritatea de a alunga diavoli în numele său. Însă ei au întâlnit unuii dintre cei care îi însoțeau că alungau și ei demoni în numele său. Ei au simțit că acest străin a intrat în viețile lor. Deveniseră geloși și se simțeau amenințați fiindcă aceasta era sarcina lor iar el nu făcea parte din grupul lor.
Însă Isus refuză să oprească această persoană. El le spune discipolilor să îl lase în pace. Nici unul dintre cei care săvârșesc minuni în numele lui nu îl poate vorbi de rău. Cu toate că străinul nu era desemnat oficial, el se alăturase lui Isus. Cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplase aici e ceea ce noi numim exclusivitate sau monopolizarea lui Isus. Am auzit foarte multe persoane creștine care spun că ei sunt singuri sau că grupul lor este singurul care se va mântui.
În timpul celui de-al doilea război mondial, trei capelani au devenit prieteni foarte buni, unul dintre ei era catolic, al doilea protestant iar al treilea evreu. Acești trei prieteni au făcut un vot, un jurământ că dacă unul din ei avea să fie ucis, supraviețuitori să anunțe familia și să aibă grijă ca acesta să fie înmormântat cum trebuie.
Capelanul evreu a fost ucis. Ceilalți doi nu au reușit să găsească o sinagogă sau un rabin. Într-un final, într-un sat din Franța, au reușit să găsească o frumoasă Biserică Catolică cu un cimitir foarte bine îngrijit. Să mergem și să vedem preotul, i-a sugerat capelanul catolic, poate ne va ajuta.
Capelanul a vrut să îi ajute însă nu era sigur dacă și avea cum. Întoarceți-vă mâine le-a spus acesta. Voi căuta toate cărțile și voi vedea dacă voi găsi vreo regulă care să îmi permită ca un credincios ne-catolic să fie înmormântat în cimitir.
A studiat întreaga noapte, însă fără succes. Îngropați-l în afara gardului, le-a spus acesta. Voi avea grijă de mormânt eu însumi.
Când războiul s-a terminat, s-au dus înapoi pentru a vizita mormântul prietenului lor. Însă surpriză, nu exista nici măcar un semn. S-au dus la preot și i-au cerut eplicații. Preotul doar le-a zâmbit și a spus, Mormântul arăta atât de singuratic în afara gardului încât am continuat să caut. Și ai găsit o regulă care să îți permită să îl muți în cimitir? L-au întrebat ei. Nu am găsit nicăieri o astfel de regulă. Însă nu am găsit nici o regulă care să îmi interzică să mut gardul cimitirului. Așa că el a rămas unde l-ați pus.
Până în ziua de astăzi, catolici și protestanți însă se luptă între ei și se acuză reciproc. Pentru protestanți, catolici nu au cum să se mântuiască fiindcă cred și se închină la statui și imagini. Pentru catolici, protestanți nu au cum să se mântuiască fiindcă în afara Bisericii nu există mântuire. Se luptă reciproc în numele mântuirii și în numele lui Dumnezeu. În ziua de astăzi, totul pare a fi un lucru bun, fiindcă datorită acesteia avem mișcarea ecumenică.
Această atitudine de exclusivitate nu se găsește doar în religie ci și în organizații, asociații și mai rău în societate. Poate fi găsit până și în familii. Părinți au favoritisme față de unul din copii.
Însă Isus a spus, Nu-l opriţi; căci nimeni care face o minune în numele meu nu poate îndată să mă vorbească de rău. Prin urmare, nu există nici un monopol asupra sfințeniei. Isus Cristos nu este doar al Catolicilor, protestanților sau al altor grupări creștine ci aparține tuturor celor care au o voință bună. Cu toți aparținem lui Cristos. Amin
