1Sam 1,20-22.24-28
1In 3,1-2.21-24
Lc 2,41-52
Sfânta Familie – unită prin iubire în toate problemele lor
Sfânta Familie de la Nazaret, Isus, Maria și Iosif sunt puși înaintea noastră astăzi de către Biserică ca model pentru propriile noastre familii. Adesea noi îi mai numim și ca Preasfânta Familie însă asta nu înseamnă că ei nu au avut deloc probleme. Asemenea oricărei familii și ei au trebuit să se confrunte cu probleme și să le depășească, sau altfel spus, după cum noi avem o cruce de dus tot la fel a avut și preasfânta Familie propria lor cruce de dus. Multele din aceste cruci ale lor le putem citi chiar și în sfânta Scriptură. De aceea în continuare aș dori să ne amintim câteva dintre ele:
- Ne putem imagina cu ușurință cât de nedumeriți au fost Maria și Iosif în acel moment în care Maria l-a zămislit pe Isus prin Duhul Sfânt. Istoria lor avea să nu fie crezută de nimeni.
- Până și Maria însăși a avut momente dure în timpul sarcinii ei când Iosif avea de gând să o lase în secret înainte ca îngerul să îi apară în vis.
- Când a sosit momentul nașterii lui Isus acesta a avut loc într-un adăpost pentru animale din moment ce Betleemul era deja supra aglomerat.
- Apoi familia a trebuit să fugă în Egipt ca refugiați din cauza faptului că viața lui Isus era pusă în pericol din cauza lui Irod, la fel ca și cu refugiați de azi care fug din orașele sfâșiate de război în multe țări din lume.
- Maria și Iosif au avut parte de teribila experiență a pierderii lui Isus timp de trei zile când acesta avea numai 12 ani pentru ca apoi singura satisfacție de care au avut parte de la el să fie faptul că el trebuia să fie în casa Tatălui său.
- După acest moment nu mai auzim de Iosif ceea ce înseamnă că acesta a murit înainte ca Isus să își înceapă slujirea publică în Galileea – Sfânta Familie a suferit cea mai mare durere a majorității familiilor, durerea separării și a pierderii cuiva în fața morții.
- Slujirea publică a lui Isus cu siguranță a avut anumite efecte asupra Mariei. Simeon prezise în Templu că o sabie va străpunge sufletul Mariei. Ba chiar ne putem imagina un astfel de moment, care ne-a și fost relatat de evanghelistul Marcu (3,21) în care spunea că atunci când Isus s-a întors la Nazaret rudele sale au venit să îl ia cu forța convinși că a luat-o razna. Nu e chiar o experiență atât de plăcută pentru o familie, indiferent de cât de sfântă e.
- A fost apoi și durerea provocată de vorbele care au ieșit despre Isus: Iată un mâncăcios şi un băutor, prieten cu vameşii şi păcătoşii! (Lc 7,34).
- Apoi ostilitatea tot mai mare față de Isus din partea autorităților iudaice care cred că a provocat o durere imensă atât Mariei cât și lui Isus, mai ales că devenise tot mai evident faptul că Isus avea să plătească pentru misiunea sa prin propria sa moarte.
- Cel mai trist moment dintre toate însă a venit în momentul în care Maria și-a privit propriul fiu murind pe cruce.
Ce a ținut unită sfânta Familie prin toate aceste încercări și cruci? Răspunsul este iubirea reciprocă și iubirea față de Dumnezeu. Iubirea lui Isus față de Maria și iubirea Mariei față de Isus, precum și iubirea amândurora față de Dumnezeu Tatăl. Putem vedea iubirea lui Isus față de mama sa în momentul morții sale pe cruce când era îngrijorat de lăsarea ei în urmă așa că l-a rugat pe cel mai apropiat prieten al său și discipol Ioan să aibă grijă de ea, spunându-i Mariei, Femeie iată-l pe fiul tău și lui Ioan iat-o pe mama ta (In 19,26-27). Ceea ce trebuie să țină familiile noastre unite în momentele dificile e tot iubirea și iertarea. Iubirea e cea care va triumfa la final, chiar dacă pentru o perioadă de timp iubirea ar trebui să ia forma unei discuții sincere și serioase. Când disciplina trebuie oferită, dacă nu e dată din iubire atunci ea se reduce la abuz. Dacă familiile noastre eșuează în vrun fel, atunci se întâmplă fiindcă lipsește iubirea la una din părțile ei componente. Ori de câte ori familiile noastre au succes, atunci ele sunt cu adevărat locuri de iubire.
Cred că cea mai mare amenințare curentă la adresa familiilor e acela că nu petrecem destul timp împreună. Suntem atât de ocupați cu munca, socializarea, privirea la televizor încât ne rămâne tot mai mult timp liber pentru al petrece unul cu celălalt. Din păcate e foarte trist. Există o poveste despre o avocată care locuia la o distanță considerabilă de Tatăl ei. Luni de zile a trecut din momentul în care cei doi au fost împreună. Când tatăl ei a sunat-o pe fiica lui să treacă în vizită aceasta a înșiruit o listă lungă de motive care o împiedică să reușească să ajungă să îl vadă, munca, întâlnirii, clienți noi, statistici și multe altele. La finalul acestui mini discurs al ei tatăl ei a întrebat-o, Când am să mor ai de gând să vii la înmormântarea mea? Răspunsul fiicei a fost unul imediat, Tată, nu pot să cred că ai spus asta! Desigur, normal că am să vin La care Tatăl a răspuns, Bine. Uită de înmormântare și vino. Am mai mare nevoie de tine acum decât voi avea atunci. După cum am spus deja, una dintre cele mai mari amenințări la adresa familiei de astăzi e simplu fapt că nu petrecem destul timp împreună. Petrecerea timpului împreună cu familia este un mod prin care putem arăta familiei noastre că îi iubim. Când ne iubim familia atunci dorim să facem anumite sacrificii pentru ei prin a petrece timp cu ei, cu atât mai mult atunci când realizăm că prin a nu petrece timp cu ei noi îi privăm de iubirea noastră și îi rănim.
După cum sfânta Familia a supraviețuit tuturor crizelor prin iubirea reciprocă și credința în Dumnezeu, tot la fel să ne rugăm și noi acum la această sfântă Liturghie ca familiile noastre să învingă toate dificultățile prin iubirea reciprocă și credința în Dumnezeu. Amin
