Sâmbătă din săptămâna 1 din Postul Mare

Mt 5,43-48

Iubirea față de dușmani

Antistene, un filosof grec și ucenic al marelui Socrate, a spus la un moment dat Fi atent la dușmani tăi, pentru că ei sunt primi care îți vor descoperi greșelile.

În pasajul evangheliei de astăzi, Cristos îi cheamă pe ucenici lui și pe toți cei care îl urmau să facă o schimbare radicală a modului lor de a gândi. Îl vom auzi spunând, iubiți-i pe dușmani voștri și rugați-vă pentru cei care vă persecută (v. 44). Această poruncă nu este deloc una nouă. Încă din timpul lui Moise, evrei erau obligați să își iubească aproapele cu toate că ideea lor de aproapele era adesea una destul de vagă. Iubirea față de aproapele pentru ei era înțeleasă ca o iubire față de ceilalți evrei sau față de rudele cuiva. Așa că pentru ei iubirea față de dușmani era considerată ca o nebunie curată. Însă Isus oferă un nou înțeles al acestei legi vechi și definește cu exactitate cine este aproapele, extinzându-l totodată până în colțurile îndepărtate ale pământului, până la toți dușmani aproapelui nostru dar mai ales ai noștri. Vestea cea bună a lui Cristos necesită o iubire mult mai perfectă, o iubire față de prieteni noștri și față de aproapele nostru. Ce cere Isus de la noi astăzi, nu este nimic altceva decât ceea ce el a trăit și experimentat deja în întreaga sa viață.

Una dintre cele mai grele lucruri de făcut ca și creștini e tocmai ascultarea acestei porunci, iubiți-i pe dușmani voștri. Noi trebuie să ne iubim dușmani nu fiindcă ei merită să fie tratați în acest mod ci fiindcă Dumnezeu dorește ca ei să fie tratați cu blândețe iubitoare și cu milostivire. Cineva spusese că Dumnezeu este bun cu cei nedrepți precum și cu cei drepți. Iubirea sa îi îmbrățișează atât de pe sfinți cât și pe păcătoși. Dumnezeu dorește binele nostru suprem și ne învață să căutăm binele în ceilalți, chiar și în cei care ne urăsc și ne abuzează. Iubirea noastră pentru ceilalți, chiar și a celor care sunt nerecunoscători și egoiști față de noi, trebuie să fie marcată de aceiași bunătate și milostivire pe care ne-a arătat-o Dumnezeu.  E ușor să arăți bunătate și milostivire când știm că vom avea parte de un beneficiu apoi. Însă e mult mai greu când nu așteptăm nimic la schimb.

Isus a spus, iubiți-i pe dușmani voștri. Ce a vrut să spună prin aceste cuvinte? A dorit să spună că noi ar trebui să avem dușmani ca mai apoi să îi putem iubi? Sau a spus că nu ar trebuie să avem deloc dușmani? În primul rând, va trebui să luăm în considerare faptul că Isus vorbea despre discipoli și despre persecutori lor. Dușmani aici înseamnă cei care îi urăsc pe discipoli și nu pe cei care discipoli îi urau. Discipoli nu trebuie să urască pe nimeni. Dacă prin dușmani facem referință la cei pe care îi urăm atunci creștini nu ar trebui să aibă dușmani deloc. Însă dacă prin dușmani ne referim la cei care ne urăsc, atunci nu avem cum să nu avem dușmani. Nu avem cum să controlăm modul în care ne tratează ceilalți, ci doar atitudinea noastră față de ei. Ceea ce ne cere Isus acum e faptul că nu trebuie să răspundem la ură cu ură sau la ostilitate cu ostilitate. Isus ne spune destul de clar că nu trebuie să excludem pe nimeni de la iubirea noastră indiferent de ceea ce ne-au făcut sau ne vor face. Nu avem cum să facem aceasta fiindcă acesta este modul în care Isus însuși a trăit. El și-a pus propriile învățături în practică. El a rămas cel mai mare învățător și exemplu chiar dacă l-au dus la o execuție publică și rușinoasă pe cruce. El tot a fost capabil să spună Tată iartă-i căci nu știu ce fac (Lc 23.24).

Cel mai bun lucru pe care îl putem face în privința dușmanilor noștri e aceea de a-i ierta cu ușurință, mai ales pe cei care ne urăsc și nu pe cei care noi îi urăm, prin a ne reaminti că ei acționează din ignoranță și că într-o bună zi vor cunoaște adevărul. De asemenea, Dabbie Morris o victimă a lui Robert Willie (din Culoarul morții, 1995), spusese că Dreptatea nu a făcut nimic ca să mă vindece. Iertarea da. Ea a scos în evidență o valoare extrem de importantă. Iertarea este un pas spre vindecare. Toată dreptatea și toată mânia din lume nu vor duce la vindecare însă iertarea este o necesitate în procesul de vindecare. Amin