Lc 21,20-28
Ne este oare frică de sfârșitul timpurilor? Toată această discuție despre sfârșitul timpurilor provoacă în mulți un frison de groază mai ales în cei care încă nu au o relație personală cu Isus, subiect pe care mereu vor încerca să îl evite.
Un lucru e clar, că dacă Dumnezeu e în inima noastră cine ne poate sta împotrivă? Dacă Dumnezeu este cu noi nimic nu ne poate speria, oricât de oribile ar fi semnele timpurilor. Pentru cei care și-au pierdut deja speranța, pentru cei care continuă să trăiască în păcat, pentru cei care nu rezervă spațiu lui Dumnezeu în viețile lor, pentru aceștia, sfârșitul lumii probabil deja se află aici și acum. Însă tot mai există speranță pentru ei, fiindcă atâta timp cât se află în viață încă mai există speranță. Iar această speranță le este dată de Isus, tot ceea ce trebuie să facă e să îi permită lui Isus să intre în viețile lor.
Pentru cei care încă cred în Dumnezeu, care respectă și pun mereu în practică poruncile sale. Care rămân mereu credincioși in ciuda tuturor semnelor timpului. Isus le spune că nu se află departe de împărăția lui Dumnezeu.
De ce oare nu ne schimbăm căile și de ce nu ne apropriem de Isus și de ce nu îl invităm în viețile noastre? Indiferent ce se întâmplă în viețile noastre, indiferent de ce se întâmplă va trebui să nu ne îngrijorăm fiindcă știm că deja ne aflăm în brațele pline de iubire ale lui Dumnezeu.
De aceea va trebui să ne schimbăm căile, modurile, să ascultăm vocea lui Dumnezeu ce ne cheamă la pocăință prin sacramentul Reconcilierii. Dar mai ales să nu uităm că indiferența oamenilor din Ierusalim față de Isus nu a dus decât la distrugerea lor.
