Is 62,1-5
1Cor 12,4-11
In 2,1-11
Dacă tot a fost săptămâna aceasta, săptămâna păcii la nivel de Acțiune Catolică, voi începe cu o scurtă povestioară spusă de către Maica Tereza de Calcuta, un adevărat pioner al păcii în lume.
Cu câteva săptămâni în urmă, relata maica Tereza, doi tineri au venit în casa noastră și mi-au dăruit o sumă enormă de bani, cu care să îi hrănesc pe cei săraci. În Calcutta noi gătim, mâncare, zi de zi pentru circa 9000 de oameni. Cei doi tineri au dorit ca bani lor să fie folosiți pentru a hrăni acești oameni, așa că i-am întrebat, De unde aveți atât de mulți bani?
Aceștia au răspuns, Cu două zile în urmă ne-am căsătorit. Înainte de nunta noastră, am decis să nu cheltuim nici un ban pe haine speciale de nuntă, nici nu vom ține un banchet de nuntă. Am dorit ca bani pe care i-am fi cheltuit pe aceste lucruri să meargă la săraci.
Pentru hinduși de rang înalt, un asemenea gest este un adevărat scandal. Prieteni și rudele lor au găsit acest gest ca de neconceput, ca un cuplu ce provine din familii atât de mari și minunate să se căsătorească fără o sărbătoare de nuntă așa cum trebuie.
Așa că Maica Tereza i-a întrebat, De ce ați dăruit toți acești bani? Ei i-au oferit acest răspuns care este destul de surprinzător, Ne iubim unul pe altul atât de mult încât am dorit să face un sacrificiu special pentru fiecare dintre noi, acum la începutul vieții noastre de căsătorie.
Există atât de multe motive pentru care un bărbat și o femeie se și ar trebui să se căsătorească. Unele dintre aceste motive sunt, datorită faptului că sunt îndrăgostiți unul de altul, asemenea cuplului din povestioara precedentă. Sau că nu doresc să mai stea separați unul de celălalt, nici măcar pentru o clipă. Uni ar spune că Ei doresc să aibă o familie. Cunoașteți care este adevăratul înțeles al cuvântului familie? O semnificație al acestui cuvânt ar putea fi și aceasta, Tata și mama se iubesc enorm. Însă sunt multe cupluri care după căsătorie doresc să schimbe acest înțeles, această frumoasă semnificație în După căsătorie te părăsesc. O reflecție scurtă, asupra căruia să medităm în decursul zilei de astăzi, mai ales cei care deja formează o familie a lor, proprie.
Însă, când ne căsătorim, cu toți suntem dispuși să ne sacrificăm, dorim să ne sacrificăm pentru cel de lângă noi, pentru soțul sau soția. Însă, de ținut minte e faptul că sacrificiul este doar o formă de suferință. Trist e faptul că mulți dintre noi irosesc oportunitatea de a transforma această suferință într-o oferire, într-o dăruire. Așa că întrebarea care ne apare în minte, în acest moment e, cum să transformăm această suferință într-o dăruire?
Cineva a spus că va trebui să facem aceasta prin a face două lucruri principale.
În primul rând prin a ceda, a preda propria noastră suferință lui Dumnezeu. După cum a făcut și sfânta Maică Tereza de Calcuta și mulți alți sfinți, care au oferit propriile lor suferințe lui Dumnezeu, le-au pus în mâinile lui Dumnezeu, și nu oricum ci prin acceptarea ei pentru binele sufletesc al celor care au nevoie de jertfa, de sacrificiul nostru, precum sufletele din purgator sau cei care s-au îndepărtat de Cristos și nu reușesc să regăsească singuri calea ce duce spre el și spre împărăția cerurilor.
În al doilea rând, prin a înțelege propria suferință nu prin propria capacitate de a înțelege ci conform planului lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne-a oferit această suferință degeaba, doar de dragul de a ne vedea că suferim, ci pentru faptul că el are un plan cu ea pentru noi, el dorește ca noi să devenim mai puternici, el dorește ca noi să avem o credință mult mai puternică, dorește ca prin suferința noastră alți să își găsească calea spre el.
În al treilea rând, va trebui, ca întotdeauna să ne supunem, să ascultăm de voința lui Dumnezeu, însă nu oricum ci cu încredere și cu speranță. Să ne supunem voinței sale, fără a cere alte explicații, după cum avem tendința să facem majoritatea dintre noi. Ci să ne încredem și să ne punem speranța în el și să ducem la îndeplinire ceea ce dorește Dumnezeu de la noi.
Doar în acest mod vom reuși să facem ca suferința noastră să devină o dăruire a noastră, o oferire.
În textul evangheliei de astăzi am văzut cum Isus își începe activitatea publică, de predicare, de răspândire a veștii cele bune. Cu toți cunoaștem faptul că mai târziu, Isus avea să se confrunte cu o suferință enormă și cu moartea, însă în ciuda a toate acestea, el a fost capabil să privească la ea cu bucurie și fericire. Nunta este un timp de celebrare, de sărbătoare, bucurie și de iubire. O nuntă transmite speranța și promisiunea de a păstra, de a se menține împreună dar și de vin. Vinul este adesea asociat cu bucuria, fericirea, speranța abundentă, dreptatea și îndeplinirea promisiunilor. Apa care devine, se transformă în vin este o indicare a ceea ce trebuie să aibă loc în inimile noastre. Înseamnă că fricile și anxietatea noastră vor trebui să se transforme în speranță, fericire, încântare, bucurie, și abundență. Înseamnă că ființa noastră indiferentă ar trebui să se schimbe într-o angajare, fidelitate și putere reînnoită. Pentru ca, într-un final să putem spune Să vestim faptele minunate tuturor națiunilor. Amin
