2Sam 7,4b-5.12-14.16
Rom 4,13.16-18.22
Mt 1,16.18-21.24a
O fetiță, s-a rugat zi de zi timp de 10 ani la Sfântul Iosif ca să o ajute să aibă un soț bun, fără a primi vro dată vrun semn prin care să știe dacă rugăciunile ei vor fi și împlinite. Așa că fetița a început să își piardă încrederea. Într-o dimineață de Duminică, s-a întors de la sfânta Liturghie și a îngenunchiat în fața statui pe care o avea cu sfântul Iosif, implorându-l să îi îndeplinească cererea. Însă după alte 10 minute, într-un act de disperare și de iritare extremă, a luat statuia de pe masă și a aruncat-o pe geam. Un tânăr, care tocmai trecea pe lângă casa ei, a fost lovit în cap de acea statuie, alegându-se totodată și cu tăietură destul de gravă. În acel moment, tânărul s-a oprit și a bătut la ușa casei pentru a cere ajutor și probabil pentru a obține unele explicații. Clientul sfântului Iosif își ceruse iertare, oferindu-se totodată să îi îngrijească rana. Au devenit apoi prieteni foarte buni. Iar șase luni mai târziu s-au căsătorit și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.
Astăzi, celebrăm sărbătoarea sfântului Iosif, soțul preasfintei Fecioare Maria. Iosif a fost tâmplar de profesie, de meserie care a trăit în Nazaret în momentul în care s-a logodit cu Maria. Din păcate nu avem prea multe informații despre sfântul Iosif în Biblie, spre diferență de alte cărți cu viețile sfinților. De exemplu, în textul evangheliei de astăzi, găsim o mică informație despre sfântul Iosif, protectorul pământesc al preasfintei Fecioare Maria și tată purtător de grijă a lui Isus. Evanghelia ne spune despre el doar un singur lucru, că a fost un om, un bărbat. Iar următorul verset, din pericopa evangheliei de astăzi rezumă tipul de persoană de care era sfântul Iosif, adică, Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns (Mt 1,19).
În lumea iudaică, femeile erau cetățeni de clasa a doua, neavând nici un drept legal. Erau doar o simplă proprietate a bărbatului, asemenea altor bunuri, obiecte și lucruri, motiv și pentru care nu erau considerate persoane. Un bărbat evreu, în momentul în care se ruga lui Dumnezeu, îi mulțumea Domnului pentru faptul că nu l-a făcut păgân, sclav ori femeie. Sfântul Iosif însă era cu adevărat un om drept și bun, din moment ce nu a dorit să o expună pe fecioara Maria, din moment ce nu a dorit să o facă de rușine în public, alegând în schimb să divorțeze de ea în tăcere, în momentul în care aflase că ea a zămislit un fiu care nu era al lui. Îngerul i-a spus, apoi în vis lui Iosif, Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! (vv.20-21). După această revelație, în tăcere și plin de credință, și cu o încredere infinită, a continuat să își ducă la îndeplinire datoriile, obligațiile, precum și voința lui Dumnezeu. Iosif a făcut ceea ce poruncise îngerul Domnului, și s-a căsătorit cu preasfânta Fecioară Maria.
Venerarea sfântului Iosif a fost introdusă, în special, un pic mai târziu în Biserica Catolică. Principala sa sărbătoare este cea de astăzi, de pe 19 Martie, iar asta fiindcă tradiția ne spune că sfântul Iosif a murit în această zi, de 19 Martie, cu mult timp înainte ca Isus să își înceapă activitatea publică. Sfântul Iosif e considerat ca modelul credinciosului pios, umil care a primit haruri în clipa morții sale. Mai este cunoscut și ca patronul fecioriei, pentru faptul că a respectat maternitatea divină a Mariei, pe parcursul întregii sale vieții. A fost proclamat patronul universal al Bisericii de către papa Pius al IX-lea în ziua de 8 decembrie 1870.
Din moment ce astăzi este sărbătoarea unui soț bun, pe nume sfântul Iosif, aș dori să fac o mică sugestie pentru tinerele domnișoare care doresc să aibă parte de un soț bun în viața lor. Căutați ca băiatul care doriți să fie soțul vostru, pentru tot restul vieții, să aibă calitățile sfântului Iosif, adică să fie, tăcut, puternic, iubitor și ascultător față de voința lui Dumnezeu, gata oricând să apere femeia pe care o iubește, să fie o paradigmă a datoriei și a curajului ca și cap al familiei.
Iar pentru soți, dacă îl admirați pe sfântul Iosif pentru calitățile sale, atunci va trebui să începeți, dacă nu o faceți deja, să îl imitați, să imitați iubirea pe care el a avut-o față de Isus și față de preasfânta Fecioară Maria. Iubirea sfântului Iosif pentru ei nu poate fi măsurată de prezența sa fizică sau prin cuvinte, ci prin acțiunile și faptele sale. Sfântul Iosif și-a pus iubirea, care o avea față de ei, în practică.
De aceea, ceea ce va trebui noi să facem astăzi e să cerem îndrumarea sfântului Iosif, să îi cerem să ne învețe aceste lecții grele pe care trebuie să le învățăm în viața noastră, aceea a iubirii necondiționate și aceea de a fi slujitori buni și credincioși ai Domnului. Amin
