Ios 5,9a.10-12
2Cor 5,17-21
Lc 15,1-3.11-32
Dragi copii iubiți credincioși, cu toți știți și ați văzut un lanț, lanțurile, cum arată. Așa că astăzi voi începe cu o scurtă istorioară despre un lanț care se rușina de el însuși. Într-o bună zi lanțul acesta și-a spus lui însuși, Iată toţi mă ocolesc şi au dreptate: lumea iubeşte libertatea şi urăşte lanţurile”.
Însă a trecut pe acolo un om care vâzând lanţul l-a luat și l-a urcat într-un copac după care i-a legat cele două capete de o creangă robustă şi a făcut din el un scrânciob. Acum, lanţul îi ajută pe copiii acelui om să zboare şi este foarte fericit.
Tot la fel și Dumnezeu, care este Tatăl nostru cel ceresc, este foarte bogat în îndurare, în milostivire, și îl putem asemăna cu lanțul din povestioară, iar milostivirea cu dorința lanțului de a se face util. Tot ce trebuie noi să facem e să mergem l-a Dumnezeu Tatăl și să ne bucurăm de milostivirea pe care el o are pentru noi.
Că tot veni vorba de milostivire și de Tată, despre ce a fost vorba în textul evangheliei de astăzi? Ce a făcut Isus astăzi? Pe scurt, a spus o parabolă fariseilor, vameșilor și păcătoșilor. De ce oare? Fiindcă farisei, văzând că Isus lăsa vameși și păcătoși să se apropie de el, au început să comenteze aiurea, atacându-l că Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei. Isus i-a auzit și le-a răspuns printr-o parabolă. Ce parabolă le-a spus Isus? Cea a Fiului risipitor. I-a să vedem despre ce e vorba în această parabolă? Despre un tată bogat care avea doi fii. Unul din ei fiind mai libertin, simțind că e în închisoare, i-a cerut partea de avere ca să meargă în lume. Tatăl, i-a dat partea de avere iar acesta a plecat în altă țară, unde ți-a cheltuit toți bani aiurea. După care, a început să moară de foame păzind niște porci. Moment în care și-a venit în simțuri și s-a întors la Tatăl lui pentru a-i cere iertare. Așa că s-a întors, iar tatăl ce a făcut când l-a văzut? L-a luat în brațe și a dat o petrecere pentru întoarcerea lui. Bun, și al doilea fiu ce e cu el? Acu intră și el în scenă. Când aceștia petreceau el tocmai se întorcea de la munca câmpului. Ce a făcut când a văzut ce se petrece? S-a alăturat și el lor? Nu. Ci s-a supărat și nu a dorit să intre. A așteptat să iese tatăl lor pentru a discuta cu el. Într-un final acesta acceptă situația și se alătură și el lor.
Cum credeți s- s-ar putea numi mai bine această parabolă? În evanghelie e numită parabola Fiului Risipitor, dar voi cum a-ți numi-o, acum când a-ți aflat că în ea e vorba și de Tatăl și de al doilea fiu?
Cine e personajul principal? E fiul Risipitor ori Tatăl? E Tatăl, fiindcă îl găsim în ambele părți ale parabolei, el este cel îndurător și milostiv și bun față de ambii fii, indiferent de capriciile lor.
Și îi luăm pe rând, ce calități are Tatăl? Cum era el? Era îndurător, milostiv, bun, nespus de iertător, răbdător. De ce era răbdător? Fiindcă zi de zi își aștepta fiul risipitor în drum, să vadă dacă vine.
Dar fiul cel mic, ce calități avea? Cum era el? L-a început a fost impulsiv și libertin, însă apoi a devenit și el umil, curajos fiindcă s-a întors la tatăl lor.
Dar fiul cel mare, ce calități avea? Cum era el? În primul rând era harnic și ascultător, din moment ce zi de zi muncea și nu ieșea din cuvântul Tatălui. Mai ales la final, când Tatăl i-a explicat gestul său, acesta imediat a ascultat și s-a conformat.
Așa că revenim la prima întrebare, voi cum a-ți numi această parabolă? Parabola Tatălui milostiv. De ce? Fiindcă a fost milostiv mereu, cu ambii fii.
Însă ce anume trebuie să reținem noi astăzi? Că pentru a trăi cum trebuie acest Post Mare, va trebui să începem să folosim și noi milostivirea, în familie, acolo unde ne aflăm. Cum putem face aceasta? Simplu, prin a face și următoarele gesturi zi de zi, adică, prin a arăta amabilitate și iubire față de colegi, părinți și frați, prin a fi primitor și sincer, prin a ști să tăcem atunci când trebuie, prin a face zi de zi câte o favoare celor care ne-o cer, prin a-i mângâia când îi vedem triști, prin a fi deschiși cu ce din jur, prin a fi blând, când ne vom bucura de compania lor, chiar dacă nu ne place de ei, dar mai ales când ne vom ruga pentru ei și când le vom suporta defectele și le vom ierta cu bucurie greșelile. Amin
