In 12,44-50
Un adevărat discipol al lui Cristos nu ascultă doar de învățăturile sale ci mai ales este atent la acele situații în care le și poate pune în practică. Asta dacă un creștin are o memorie bună. Dacă nu, atunci va trebui să ne străduim să ne dobândim una.
Ritualurile religioase și formulele de rugăciune, imaginile și ceea ce auzim ne ajută enorm în a ne îmbunătăți această memorie creștină. Ca și creștini, catolici, avem 
sacramentele, sfânta Scriptură și iconițe sau imaginile religioase, bibilice. Ele ne amintesc de prezența lui Dumnezeu, de cine suntem noi și de ceea ce trebuie să facem, de a fi purtători și înfăptuitori ai cuvântului lui Dumnezeu. Însă nici o altă metodă de îmbunătățire a memoriei nu poate fi la fel de bună precum practica.
Practica este mult mai bună decât cuvintele. Prin practică reușim mereu să ne ținem memoria bună, activă. Nereușind să punem în practică ceea ce credem nu înseamnă că nu avem o memorie bună. Ci pur și simplu alegem să uităm. Alegem să uităm că cuvintele lui Dumnezeu ne îndeamnă să o punem în practică. Aceste metode de îmbunătățire a memoriei, precum sfintele liturghii, și sacramentele sunt necesare, însă practica e cea care nu doar că ne va îmbunătăți viețile ci mai ales ne vor face să creștem și să aducem rod.
Dacă uităm cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie să fie un motiv de îngrijorare, fiindcă Dacă cineva aude cuvintele mele, și nu le păzește, eu nu-l judec,…ne-a spus Cristos. Însă tot el ne-a spus că Cine mă respinge și nu primește cuvintele mele își are judecătorul.
