Gen 2,7-9;3,1-7;
Rom 5,12-19
Mt 4,1-11
Un preot tânăr a întrebat într-o zi un preot în vârstă: Părinte, la vârsta dumneavoastră, vă mai faceți griji asupra evitării ispitelor? Preotul bătrân a răspuns că Fiul meu, la vârsta mea, îngrijorarea mea e că ispitele încep să mă evite pe mine!
În fiecare an, în prima Duminică din Postul Mare, Biserica ne propune un text evanghelic care ne vorbește despre ispitele diavolului asupra lui Isus. De aceea evanghelistul Matei spune că Isus a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol. Motivul acestor ispite e faptul că Postul Mare e o pregătire pentru sărbătoarea Învierii Domnului. Însă această pregătire nu este rezervată numai timpului Postului Mare, ci și pe întregul an liturgic, pe întreaga noastră viață.
Isus este ispitit de diavol de trei ori. Dar de unde provin aceste ispite? Cu siguranță provin de la satana după cum ne relatează evanghelia de astăzi. Ispitele pot veni numai de la diavol conform unui episcop filipinez într-o carte de-a sa, fiindcă intențiile sale prin ispitirea noastră e de a ne face încăpățânați. Dumnezeu nu ne va ispiti niciodată, el doar ne testează. E greșit să spunem, în special aceia care experimentează ispitele, că sunt ispitit de Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu nu e supus ispitelor celui rău iar el nu ispitește pe nimeni. Diavolul vrea să ne facă răi. Când Dumnezeu ne testează, scopul său e de a ne face persoane mai bune. Când diavolul ne tentează, el vrea ca noi să fim departe de Domnul. Când Dumnezeu ne testează, ne invită să rămânem lângă el de-a lungul încercării.
Care sunt acele ocaziile prin care comitem păcate? Este o persoană, un loc sau un lucru care ne ispitește să nu ascultăm de legea lui Dumnezeu? În Evanghelia de astăzi, Isus, după ce a fost botezat a fost condus în deșert de Duhul pentru a fi ispitit de către diavol. Aceasta după cele 40 de zile și 40 de nopți de rugăciune, post și comuniune cu Tatăl. Isus a fost ispitit de trei ori. Prima, ispită a fost de a transforma pietrele în pâini. Cu alte cuvinte, el trebuia să-și folosească puterea pentru propria sa conveniență. Această tentație este tentația puterii. Însă el a refuzat să o facă. Astăzi, există multe persoane care trebuie să spună o minciună pentru a nu fi pedepsiți. De exemplu, acele cazuri ale criminalilor din diferitele judecătorii din țară. Sunt folosite toate mijloacele pentru a nu fi pedepsiți. Însă de ce să nu admiți dacă ai făcut rău și să te aperi dacă nu ai făcut. Ne folosim toate influențele și susținători pentru a putea demonstra că nu am făcut-o sau că am făcut-o. Există persoane care abuzează de autoritatea și de puterea lor pentru a-și urmări propriul bine.
A doua ispită a lui Isus a fost de a sări de pe templu. Cu alte cuvinte, aceasta este o ispită de prestigiu. Însă Isus a refuzat din nou să îi dea curs. Astăzi, aceasta ar putea fi ispita de a fi popular, ispita de a dobândi mai mulți bani și ispita la sex în special cel pre-marital. Poate am auzit cântecul: “Sa langit wala ng beer (În cer nu este bere). Acesta e motivul pentru care bem aici. Sau expresia din limba Cebuano: “Puslan mang way nagmahal beer pa, day.” (Dragostea pentru bere, ține o zi).
A treia ispită este de ai permite lui Isus să se închine diavolului iar diavolul, în schimb, i-a promis 
că îi va da totul. Însă, din nou, Isus refuză să o facă. Cu alte cuvinte, aceasta este ispita bogăției. Astăzi cerem oamenilor să ne servească în loc să îi servim noi pe ei. Este ispita de a avea mai multe lucruri materiale decât avem nevoie. Este ispita de a avea grijă de propria viață și de a ne îngriji de propriile nevoi și dorințe. Cu siguranță, există în viețile noastre dorințe și nevoi importante de care să ne îngrijim. Nevoile sunt lucrurile de bază precum mâncarea, apa, aerul, somnul, adăpostul. Dorințele sunt acele lucruri pe care am dori să le avem dar care nu sunt atât de esențiale. Acestea sunt lucrurile care sunt importante, însă acestea sunt tot ceea ce noi căutăm noi cu adevărat? Ispitele sunt pentru noi o folosire a darurilor primite de la Domnul pentru a ne face un trai mai bun. Însă Isus, mai târziu, în cadrul activității sale publice, va înmulți pâinea și îi va hrăni pe ceilalți. El nu o face doar pentru a se hrăni pe el însuși. Vedem talentele și abilitățile noastre, job-urile și meseriile noastre ca mijloace de ai sluji pe alți sau ca simple mijloace de a ne face un trai propriu?
Această ispită foarte puternică pentru preoți. Îi cerem Domnului să ne slujească în loc să îl slujim noi pe el. Cedăm ispitei fiindcă avem bani pentru a plăti serviciile ce ni se fac. Îi cerem Domnului să ne ferească de toate bolile fiindcă participăm la Sfânta Liturghie zilnic. Cerem Domnului să le de-a bani și să aibă grijă de familiile noastre și de copii lor fiindcă ne rugăm lui în fiecare zi.
Însă cum a depășit Isus ispitele? În primul rând, nu s-a certat. Nu a folosit raționamentul pentru a se apăra ci a folosit Scripturile. În depășirea ispitelor noastre să nu folosim psihologia sau logica sau filosofia sau teologia pentru a ne scuti de ispită, deși acestea ne-ar putea ajuta, ci mai degrabă să folosim cuvintele și rugăciunile lui Isus. Trebuie să ne rugăm când suntem ispitiți. Trebuie să ne rugăm și când nu suntem ispitiți. Trebuie să ne rugăm când suntem bolnavi, dar mai ales trebuie să ne rugăm când nu suntem bolnavi.
În al doilea rând, să rămânem lângă Isus. Există trei exerciții principale care ne țin aproape de Isus și ne ajută să depășim ispitele zilnice. Acestea sunt:
- Rugăciunea: Rugăciunea ne conectează cu Domnul. Imediat ce suntem ispitiți, ar trebui să fugim la Domnul și să îi arătăm ispita noastră, în toată urâțenia ei, astfel încât el să ne poată ajuta.
- Postul sau abstiența. Prin post noi dobândim controlul asupra poftelor corpului nostru în loc ca pofetele corpului nostru să ne conducă pe noi. În evanghelia de astăzi, Isus ne dă un exemplu de post (abstinență): când postim, spunem corpului nostru ceea ce va primi. Cineva a spus că Postul Mare este timpul în care postim de la anumite lucruri și în care sărbătorim altele. Unele dintre ele sunt:
Abstinența de la ai judeca pe ceilalți – Sărbătoarea asupra lui Cristos care locuiește în ei
Abstinența de la accentuarea diferențelor – Sărbătoarea asupra unității vieții
Abstinența de la gândurile de boală – Sărbătoarea asupra puterii vindecătoare al lui Dumnezeu
Abstinență de la nemulțumire Sărbătoare asupra mulțumirii
Abstinență de la mânie Sărbătoare asupra răbdării
Abstinență de la pesimism Sărbătoare asupra optimismului
Abstinență de la griji Sărbătoare asupra porunci divine
Abstinență de la tânguire Sărbătoare asupra aprecierii
Abstinență de la negativism Sărbătoare asupra pozitivismului
Abstinență de la presiunile imense Sărbătoare asupra creșterii rugăciunilor
Abstinență de la ostilitate Sărbătoare asupra ne-rezistenței
Abstinență de la amărăciune Sărbătoare asupra iertării
Abstinență de la auto-preocupare Sărbătoare asupra compasiuni pentru alți
Abstinență de la anxietățiile personale – Sărbătoare asupra adevărului etern
Abstinență de la descurajare Sărbătoare asupra speranței
Abstinență de la faptele care deprimă – Sărbătoare asupra adevărului înălțat
Abstinență de la letargie Sărbătoare asupra entuziasmului
Abstinență de la suspiciune Sărbătoare asupra adevărului
Abstinență de la bârfa inutilă Sărbătoare asupra tăcerea intenționată
- Caritatea. Putem pune deoparte, într-un bol sau cutie, mici sume sau resturi de bani, de-a lungul Postului Mare, pentru ca la sfârșitul lui să putem da bani celor aflați în nevoie, celor care nu își permit o masă bună în ziua de Înviere. Prin acordarea pomenii, devenim mai detașați de bani și mai atașați de Isus care este puterea noastră în depășirea ispitelor.
Aș dori să închei cu cuvintele unui mare predicator: Când fugi de ispite, asigură-te că nu îți lași adresa de acasă. Amin
