Mt 8,18-22
Textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi include câteva din multe exemple. Unii dintre aceștia poate că sunt adevărați discipoli ai lui Isus, precum discipoli, unii poate că erau dornici să îl vadă ori să îi ceară anumite favoruri precum vindecarea, unii poate erau curioși doar să vadă acest om și să îl audă vorbind, în timp ce alți au venit doar pentru a vedea ce fel de miracole avea să mai facă. Prin urmare, avem patru tipuri de mulțime, discipoli, cei care cer, cei curioși și spectatori.
Și în bisericile noastre întâlnim același tipuri de mulțime, discipoli care fac tot ce le stă în putință pentru a trăi valorile evangheliei și care tânjesc să fie asemenea lui Cristos. Apoi cei care cer, care mereu aprind lumânări înaintea unei imagini a unui sfânt și care mereu scriu diverse cereri pe care le pun în cutia pentru rugăciuni. Apoi cei care vin la biserică doar pentru faptul că preotul este popular pentru anumite aspecte, bomboane, mod de a vorbi și altele. Iar al patrulea grup, spectatori, sunt cei care se întâmplă să fie în trecere sau cei care vin la biserică doar pentru a îndeplini o obligație. E destul de evident faptul că cu toți dorim să facem parte din discipoli, creștini devotați și cu convingeri ferme.
Nu e ușor să fii creștin. Mai ales că implică multe sacrificii. Însă astăzi suntem provocați, prin acest text evanghelic, să aparține primului grup de oameni. De ceea ce are nevoie Cristos e de un grup de oameni angajați, care vor să meargă cu el prin orice, prin probleme și necazuri, pe Calvar și cruce.
Așa că întrebarea e, cărui grup aparținem? Suntem un discipol, cei care cer, curioși sau spectatori?
