Ex 32,7-11.13-14
1Tim 1,12-17
Lc 15,1-32 (15,1-10)
O mamă a spus la un moment dat că fața copilului meu este fața pe care doar o mamă o poate iubi. Însă putem schimba aceste cuvinte astfel, Dumnezeu iubește fețele pe care până și mamele nu le pot iubi. Aceste minunate cuvinte ne-ar putea inspira să ducem o viață mult mai bună în această lume.
Până și în Vechiul Testament, în cartea profetului Isaia, putem citi că Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează, fără ca să aibă milă de fiul sânului ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita. (Is. 49,15). Aceste minunate cuvinte au inspirat un mare predicator iezuit pe nume Manoling Francisco să compună un superb cântec intitulat Nu te voi uita niciodată. Însă acest cântec a ajuns în unele părți ale lumii să fie cântat doar la slujbele de înmormântări. Iar asta fiindcă versurile sale sunt atât de bune încât ne inspiră să ne continuăm viața în ciuda a ceea ce s-a întâmplat.
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum Isus se amestecă cu păcătoși și cu vameși ori cu cei care adună impozitele după cum mai sunt cunoscuți și la noi. Aceste persoane veneau la Isus pentru a-l asculta, pentru a-i asculta învățăturile. Iar asta fiindcă ei erau considerați ca acele persoane cărora nimeni nu le dădea atenție, ori altfel spus cei pe care nimeni nu îi băga în seamă. În momentul în care farisei au auzit despre aceasta ei imediat se scandalizează și vin pentru a le strica bucuria și buna dispoziție am putea spune. Iată de ce Isus le dă această parabolă pe care tocmai am auzit-o. Pentru a le putea vorbi despre veșnica iertare a lui Dumnezeu, mai ales când le-a spus că tot așa, va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se convertește decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care nu au nevoie de convertire (v. 7). Asupra a ceea ce trebuie să fim atenți e asupra faptului că el nu spune că nu îi mai iubește și iartă pe cei drepți. Ceea ce are el nevoie e de adevărata convertire din partea noastră. Iar asta fiindcă uneori ajungem să devenim adevărate obstacole în calea convertirii celorlalți. De aceea nu trebuie să uităm niciodată că noi aparținem lui Dumnezeu și că nimeni nu e ne-important înaintea lui Dumnezeu.
Am dat de un cântec zilele acestea intitulat Cred în miracole, care spunea că:
Soarele aparține cerului
Frunza aparține copacului
Strugurele aparține vinului
Iar tu aparții mie.
Dacă aplicăm această veșnică iertare a lui Dumnezeu în viețile noastre, ce ne vom face? Va trebui să iertăm și noi pe cei care ne-au iertat nouă. Chiar dacă și ei ne-au greșit nouă iar noi nici măcar în clipa prezentă nu am reușit să iertăm ceea ce ne-au făcut și încă e destul de proaspătă rana din inimile și mințile noastre dar mai ales că încă ne deranjează. Probabil că acea persoană este departe de tine sau aproape de tine, poate că e chiar familia ta sau prieteni tăi. Iar dacă îl vezi sau o vezi ajungi să îți fie frică că vei fi rănit din nou. Aceasta este veșnica iertare care din păcate încă nu e prezentă în noi.
O universitate destul de cunoscută din Statele Unite ale Americii a făcut la un moment o statistică iar rezultatul este acesta, dacă unei persoane îi este mereu frică și mereu se enervează, în acest caz majoritatea se îmbolnăvesc de migrene, astm, aortite, boli de inimă și ulcere la stomac. Prin urmare, acest lucru este doar o reamintire pentru acele persoane care au ținut și încă țin pică, ranchiună sau mânie împotriva fratelui sau a surorii dar și pentru cei cărora le este frică să ia sau să accepte diverse responsabilități, probabil că deja aveți aceste boli, ori le veți avea dacă veți continua cu aceste atitudini.
Iertarea nu este o emoție. Iertarea este o călătorie cu noi înșine. Nu este un proces lent și extrem de dureros. Se aseamănă cu procesul de creștere.
Iertarea nu este ceva ce faci pentru cei din jurul tău ci ceva ce faci pentru tine însuți. Iar asta fiindcă în momentul în care alegi să nu ierți, ne legăm pe noi înșine de anumite circumstanțe pe care nu le putem uita. Cine are de suferit și se simte rănit? Noi. Probabil că acea persoană care ne-a făcut aceasta doarme bine mersi toată noapte și nestingherit. Datorită acestor nopți nedormite, ajungem să avem căderi nervoase sau insomnii, totul din cauză că ne gândim prea mult. De aceea, trebuie să iertăm, iar această iertare trebuie să vină din inimă.
De exemplu, dacă acea persoană nu se schimbă atunci, atunci tu nu îți schimba decizia de a ierta, de a iubi și de a te ruga pentru acea persoană. Ai răbdare. Isus însuși a spus, dacă cineva te lovește peste un obraz, întoarce-i-l și pe celălalt.
Și voi încheia cu niște cuvinte luate din cartea profetului Ezechiel asupra cărora vă invit să reflectați cu toți, Vă voi da o inimă nouă și un duh nou voi pune în voi; voi îndepărta inima de piatră din trupul vostru și vă voi da o inimă de carne. (Ez. 36:26).
Avem noi oare o astfel de inimă astăzi astfel încât să putem fi capabili să îi iertăm pe ceilalți după cum și Dumnezeu ne iartă pe noi? Amin
