In 3, 31-36
Cel venit din cer
Într-o zi am vizitat un prieten de-al meu, un călugăr, în conventul în care se afla. Deasupra intrării în convent, am văzut pe ușă un poster pe care scria: pentru toți vizitatori există două reguli, în această casă: există un Dumnezeu, iar tu nu ești acela.
Pasajul evangheliei de astăzi ni-l prezintă pe Isus Mântuitorul, venit de la Tatăl care vorbește și dă mărturie despre lucrurile cerești bazându-se pe ceea ce el a văzut, auzit și a fost martor. Dumnezeu Tatăl i-a dat totul lui Isus, printre care: judecata, viața, puterea de a da viață, discipoli săi, ceea ce spune, numele divin și gloria. Însă cu versetul 36, din pericopa acestei evanghelii, Isus își încheie discursul cu Nicodim prin aceste cuvinte: Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui. Cu alte cuvinte, Isus ne vorbește despre ascultarea lui Dumnezeu de care Sfântul Petru a dat mărturie în prima lectura din această zi spunând că Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni.
Însă credința noastră ne învață că trebuie să ascultăm de toate autoritățile legitime, precum guvernul. Conform unui preot, în cadrul omiliei sale, un creștin va tinde să fie model de cetățean, în supunerea față de lege. Însă dacă o autoritate merge împotriva legii lui Dumnezeu, dacă promovează răul și nedreptatea, mita și corupția, atunci aceasta încetează din a mai fi legitimă. Uneori poate fi necesar pentru un creștin să sfideze autoritatea pentru a fi credincios conștiinței sale. Acesta e modul în care au acționat martiri, și așa ar trebui să acționeze fiecare creștin.
Jerry Orbos, un preot verbit, în cartea sa Doar un moment (10 ianuarie), spune că Isus ne reamintește că există un Dumnezeu iar noi creaturile sale suntem supuse ascultării și urmării sale. Multe din problemele și mizeriile noastre, se întâmplă ori de câte ori ne jucăm de-a Dumnezeu și refuzăm să ne supunem și să îl urmăm. Priviți la viața noastră, e mizerabilă și goală? Poate fiindcă ați uitat cel mai fundamental adevăr în această viață și anume că există un Dumnezeu și că tu nu ești acela.
Etimologic, ascultarea vine din două cuvinte latinești, ob care înseamnă aproape și audio care înseamnă ascultă sau cuvântul latinesc obedire care înseamnă a da ascultare, deci a asculta. Ascultarea, conform Noului dicționar catolic, este supunerea față de voința sau legea unuia care își exercită autoritatea; față de voința sau legea lui Dumnezeu, față de legile Bisericii; unui superior instituit în mod legal, atât civil cât și religios. Sărăcia și castitatea sunt una dintre sfaturile principale ale lui Cristos.
În încheiere, să ascultăm această reflecție intitulată Nu e mereu ușor de Glenda Fulton Davis:
Nu e mereu ușor să zâmbești și să fii drăguț când suntem chemați să ne jertfim.
Nu e mereu ușor să îi punem pe ceilalți pe primul loc, când suntem obosiți și ne simțim extrem de rău.
Nu e mereu ușor să facem voința Tatălui. Nu a fost ușor urcarea pe muntele Calvar.
Însă noi, ca copii ai săi, ar trebui să învățăm să ascultăm; să nu căutăm calea noastră proprie ci să căutăm calea lui.
Nu este ușor să ducem lupta cea bună. Însă este mereu bun și este mereu drept. Amin
