Lc 6,12-19
Astăzi Biserica îi sărbătorește pe sfinți Simon și Iuda. Simon mai era numit și Zelotul. Zeloți erau o sectă iudaică care reprezenta un grup extremist de iudei naționaliști. Un grup a cărui filosofie în viață includea violența ca mijloace de atingere a scopului. Însă Isus îl cheamă pe unul dintre ei să fie ucenicul lui. Simon, conform tradiției a predicat în Egipt, Mesopotamia, Mauritania, adică Spania de astăzi și Libia.
Sfântul Iuda însă, mai este cunoscut și ca patronul cazurilor disperate ori imposibile. Acest patronaj al său provine dintr-o confuzie ce a avut loc în primele secole ale creștinismului, dintre cei doi Iuda. Creștini nu cereau niciodată ajutorul sfântului apostol Iuda motiv și pentru care devoțiunea lui a devenit o cauză pierdută. Însă el a fost unul din cei 12 apostoli, a cărui viață nu prea o cunoaștem. Auzim de el numai când ascultăm enumerarea celor 12 apostoli ai lui Isus. Din câte știm, Iuda era fiul lui Cleofa, care a murit ca și martir și al Mariei care a stat la picioarele crucii Mântuitorului și care i-a uns trupul după moarte. El era fratele sfântului Iacob era nepotul preasfintei fecioare Maria și a lui Iosif, prin urmare, era rudă de sânge cu Isus Cristos. Ca meserie probabil și el fusese tot un pescar. Sfântul Iuda ne-a lăsat și el o scrisoare scurtă însă destul de puternică, scrisă imediat după moartea fratelui săi Iacob, primul episcop de Ierusalim, fiind adresată noilor creștini ce erau ispitiți de către falși frați și eretici.
