Cântec Venim să-l adorăm
† În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Amin
Preot/Seminarist
Ne-am adunat astăzi în fața lui Isus, Regele și Domnul nostru. Prezența sa ne învăluie și ne dispune inimile pentru adorație. Totul din jurul nostru ne vorbește despre el. Fața albă de pe altar ne amintește că El este Pâinea de care avem nevoie. Lumânările aprinse sunt simbolul vegherii noastre cu el. Florile sunt semnul gratuității iubirii sale. Semnul crucii și al îngenuncherii reprezintă mărturisirea credinței noastre în Fiul lui Dumnezeu care și-a dat viața pentru noi. Totul din noi îl interesează și totul despre el ne interesează. Să facem liniște în noi și să-l lăsăm să ne învăluie cu prezența sa
Tatăl Nostru…
*adorație în tăcere: muzică Taize
Tânăr 1
Venim, Doamne, mereu la tine pentru a te adora în Preasfântul sacrament, în care tu ni te-ai dăruit ca hrană veșnică. Venim în fața ta, dar înțelegem prea puțin. Credința ne e slabă, speranța mică, iar dragostea ni-i stinsă. Am vrea să-ți povestim atâtea despre noi, da nu știm cum. Am avea să-ți cerem așa de multe lucruri, dar nu știm cu ce să începem. Am vrea să-ți mulțumim pentru atâtea binefaceri, dar nu ne găsim cuvintele. Te rugăm, trimite-l asupra noastră pe Duhul tău cel Sfânt ca să se roage el în locul nostru. Să-ți spună el, din noi, tot ceea ce noi, nevrednicii, nu suntem în stare a-ți spune.
Bucură-te Marie…
Cântec: Duhule Sfânt, izvorul iubirii
*Fond muzical
Tânăr 2
”Era ziua pregătirii Paștelui, pe la ceasul al șaselea. Pilat le-a spus iudeilor: Iată-l pe regele vostru. Atunci ei au strigat: ia-l, ia-l! Răstignește-l, răstignește-l!” Pilat le-a spus: Să-l răstignesc pe regele vostru? Arhiereii au răspuns: noi nu avem alt rege decât pe împăratul. Atunci l-au predat lor ca să fie răstignit.
Așadar, l-au luat pe Isus. Purtându-și crucea, a ieșit spre locul numit „al Craniului”, care în ebraică era numit „Golgota”, unde l-au răstignit pe el și, împreună cu el, alți doi, de o parte și de alta, iar Isus la mijloc. Pilat a scris și o inscripție și a pus-o pe cruce. Era scris: Isus Nazarineanul, regele iudeilor. Mulți dintre iudei au citit această inscripție, pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate și era scris în ebraică, latină și greacă. Arhiereii iudeilor i-au spus lui Pilat: nu scrie „Regele iudeilor”, ci acela a zis „Eu sunt regele iudeilor”. Pilat a răspuns: „Ce-am scris, am scris” (In 19,14-22).
Tatăl Nostru…
*adorație în tăcere
Tânăr 3:
„Iată regele vostru!” Ridică-ți privirea și contemplă-ți regele! Dacă te aștepți să vezi un zeu îmbrăcat cu haine scumpe, pe un tron măreț, cu o coroană de aur pe cap, vei fi dezamăgit. Nu vei găsi nimic din toate acestea. Regele pe care-l privești e despuiat, iar hainele i-au fost trase la sorți, coroana sa sunt spinii, iar tronul, o cruce. Nu e nimic măreț, ci doar multă, foarte multă suferință. Dar mai copleșitoare decât suferința fizică e cea morală, izvorâtă dintr-o totală părăsire. De mic copil i-a avut alături pe Iosif și Maria, mai apoi familia lui au devenit apostolii, iar Dumnezeu Tatăl i-a fost mereu aproape. Dar acum, cu brațele întinse pe cruce, în cel mai dur moment al existenței sale pe pământ, e singur, undeva între un pământ care îl urăște și-l respinge, și un cer care pare că nu-l mai cunoaște.
Privește crucifixul: spectacolul divinității pironite pe lemnul batjocurii și al blestemului. Rușinoasă, infamă, ticăloasă moarte prin spânzurare pe lemn, după ce a fost bătut, pălmuit, biciuit, scuipat, încununat cu spini. Iată-l pe Regele universului, acoperit de răni, sânge și vânătăi, atârnat între doi tâlhari, redus la cea mai josnică condiție rezervată corpului omenesc.
Ești gata să te închini unui asemenea rege? A venit timpul să alegi! Îți poți alege un rege idol al acestei lumi sau îl poți alege pe Cristos, care nu-ți va oferi nici avere, nici faimă, nici bunăstare. El îți poate oferi doar Iubirea sa de Om-Dumnezeu și o promisiune: fericirea veșnică alături de el.
Tatăl Nostru…
Cântec: La picioarele crucii tale
Preot/Seminarist
Aflați la picioarele crucii să medităm, împreună cu Maria, chipul Regelui nostru.
În al treilea mister de durere medităm cum Isus a fost condamnat la moarte și cum i s-a pus crucea grea pe umeri.
Cântec:
* Fond muzical
Tânăr 4
1 Deci dacă este o mângâiere în Cristos, dacă este o stimulare a iubirii, dacă este o comuniune a duhului, dacă este o simțire și îndurare, 2 faceți-mi bucuria deplină: să gândiți la fel, să aveți aceeași iubire, aceeași simțire, un singur cuget! 3 Să nu faceți nimic din ambiție sau din laudă deșartă, ci, cu umilință, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de sine, 4 fără ca cineva dintre voi să aibă în vedere numai ale sale, ci și ale altora!
Imn cristologic
5 Să aveți în voi acea atitudine care este în Cristos Isus.
6 El, fiind din fire Dumnezeu,
nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu,
7 ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului,
devenind asemenea oamenilor,
iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om.
8 S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte,
până la moartea pe cruce.
9 Pentru aceasta, și Dumnezeu l-a înălțat
și i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume,
10 pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul:
al celor din ceruri, al celor de pe pământ și al celor de dedesubt,
11 și orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn,
spre gloria lui Dumnezeu Tatăl (Fil 2, 1-11).
*adorație în tăcere
Cântec
Tânăr 5: „Cerșetorul divin” – Rabindranath Tagore
Cerșind din poartă în poartă, apucasem pe drumul din sat, când carul tău de aur s-a ivit în cale, asemenea unui vis minunat. Și priveam cu uimire, întrebându-mă cine este Regele Regilor. Speranțele mele au tresăltat de bucurie și mă gândeam: „S-a isprăvit cu zilele negre!” Privirea ta a căzut asupra mea și ai coborât zâmbind. Am simțit că venise în sfârșit norocul vieții mele. Atunci, deodată, mi-ai întins mâna dreaptă și mi-ai spus: „Ce ai să-mi dăruiești?” Ce joc regesc mai e și ăsta, să întinzi mâna cerșetorului pentru a cerși de la el? Eram încurcat și priveam nedumerit. Într-un târziu, am scos încet din desagă un bob micuț de grâu și ți l-am dat. Dar nu mică mi-a fost mirarea când, la sfârșitul zilei, deșertându-mi sacul, am găsit un bob de aur între bietele grăunțe. Atunci am plâns amar și m-am gândit: „De ce n-am avut oare puterea să-ți dăruiesc totul?”
Tatăl Nostru…
*adorație în tăcere
Tânăr 6: „Dăruind vei dobândi” – Nicolae Steinhardt
Iată paradoxul creștin în toată plinătatea, puterea, splendoarea lui. Iată ce ne cere Cristos, ce pare absolut imposibil: să dai din ceea ce nu ai! Dar iată și făgăduința uluitoare: dând ceea ce nu ai, dobândești ce ai știu să dai din golul ființei tale. Darul suprafiresc se reflectă asupră-ți, se întoarce la tine ca un bumerang, ca o rază de lumină proiectată de oglindă și te înavuțește, te împlinește. Desigur! Nici că se putea altfel! Cum am putut oare să fiu atât de orb, încât să-mi închipui că Isus ne cere să dăm ceea ce avem. Altceva ne cere el: ceea ce pare a fi cu neputință. Să piară din noi orice frică, nesiguranța, deznădejdea: creștinul e menit să dea altora credință și lumină, chiar dacă lui îi lipsesc. Cel slab, prin urmare să rostească: dă-mi, Doamne, când sunt descumpănit și gol, voință și nerușinare ca să pot da din ceea ce nu am. Iar tu fă ca darul acesta al meu să se întoarcă asupră-mi prin mila ta. Căci știm că numai dăruind vom dobândi.
Tatăl Nostru…
Cântec: Doar iubind vei vedea
*Fond muzical
Tânăr 7
“Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine, așa v-am iubit și eu pe voi. Rămâneți în iubirea mea. Dacă țineți poruncile mele, rămâneți în iubirea mea așa cum eu am ținut poruncile Tatălui meu și rămân în iubirea lui. Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unii pe alții, așa cum v-am iubit și eu pe voi. Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii mei dacă faceți ceea ce vă poruncesc. Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu știe ce face stăpânul lui. Însă v-am iubit pe voi prieteni pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul” (In 15, 9-17).
Tatăl Nostru…
*adorație în tăcere
Tânăr 8
Îngenuncheați în fața ta Doamne, regele nostru, vrem să învățăm de la tine ce înseamnă cu adevărat să fii rege. Vrem să învățăm că nu suntem mari atunci când ne așezăm pe tronurile acestei lumi, ci în simplitatea unei vieți umile, trăite pentru alții, dar mai ales pentru tine. De aceea, te rugăm cu frumoasele cuvinte ale fericitei Maici Tereza:
Doamne, atunci când îmi este foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană.
Atunci când îmi este sete, dă-mi pe cineva care are nevoie de apă.
Când îmi este frig, trimite-mi pe cineva să-l încălzesc.
Când sunt rănit, fă să întâlnesc pe cineva ca să-l consolez.
Atunci când crucea mea devine prea grea, fă-mă să împărtășesc crucea altuia.
Când sunt sărac, condu-mă la cineva aflat în nevoie.
Când nu am timp, trimite-mi pe cineva pe care îl pot ajuta un moment.
Când sunt umilit, dă-mi pe cineva pe care să-l laud.
Când sunt descurajat, trimite-mi pe cineva să-l încurajez.
Când am nevoie de înțelegerea altora, trimite-mi pe cineva care are nevoie de a mea.
Când nu mă gândesc decât la mine, îndreaptă-mi gândurile spre ceilalți și spre Tine,
Domnul meu și Regele meu. Amin
Tatăl Nostru…
Cântec: Eu ți-am dat inima mea
Tânăr 9: Târziu te-am iubit – sf. Augustin
Târziu te-am iubit, Frumusețe atât de veche și atât de nouă, târziu te-am iubit! Căci iată, tu te aflai înlăuntrul meu și eu în afara mea. Acolo, în afara mea, te căutam pe tine, și în urâțenia mea mă năpusteam asupra lucrurilor frumoase pe care le-ai creat. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu tine! Și mă țineau departe de tine tocmai acele lucruri frumoase care nu ar fi existat dacă nu ar fi existat în tine. M-ai chemat, m-ai strigat și ai sfâșiat cu țipătul tău surzenia mea! Ai fulgerat, ai străluminat și ai izgonit orbirea mea! Ai răspândit mireasma ta, ți-am respirat suflarea, iar acum suspin după tine, ți-am simțit gustul, iar acum mi-e sete și mi-e foame după tine! M-ai atins și ai aprins în mine dorința după pacea ta!
Târziu te-am iubit, Frumusețe atât de veche și atât de nouă, târziu te-am iubit!
Cântec
Noi l-am cunoscut pe cel nemărginit, pe cel care conduce stelele în vastul lor circuit fără grabă sau întârziere, l-am cunoscut pe împăratul împăraților și Domnul Domnilor. La fel ca și psalmistul pe care l-am citat anterior, din slabele noastre cuvinte dorim să înfiripăm o laudă, să-i povestim minunile, pentru ca în veci de veci să fie lăudat pe tot pământul.
Ne întrebăm cum îl putem noi cunoaște pe cel de dincolo de hotarele timpului și spațiului? Da! Privirile ochilor noștri (fizici) se opresc pe bolta înstelată și nu am avut ocazia să privim cu telescoape perfecționate cerul, dincolo de ceea ce poate vedea fiecare om.
Inteligența, bogăția și puterea noastră? Nu! Nu ne putem lăuda cu ele! Și totuși, noi – oameni obișnuiți, tineri ca toți ceilalți – l-am cunoscut pe regele Universului. Cum? El ni s-a descoperit! S-a făcut asemenea nouă, ca să-l putem cunoaște, și a venit la noi Emanuel „Dumnezeu cu noi”, Isus, Mântuitorul, Cristos, Mesia, Cel Uns ca Mare Preot, împărat, învățătorul galileean, vindecătorul, mielul și apoi ne-a spus că ne este frate, prieten! „Voi sunteți prietenii mei…”
Regele – prietenul meu! Prietenul tău! Prietenul nostru, al pământenilor!
Să ne imaginăm că vine la noi un rege al acestei lumi și ne oferă prietenia sa! Vă dați seama ce ar însemna pentru fiecare dintre noi aceasta? Ar fi cineva care ar refuza acea prietenie? Libertate, bani, onoare, tot ce-și poate dori? Dar un monarh cu mult mai mare stă la ușa noastră! De mult așteaptă să ne ofere prietenia sa. „Eu stau și bat!” – „dacă aude cineva și deschide, voi intra la el, voi cina cu el și el cu mine” – e suveranul Universului – Regele – Isus.
Prietenia cu el este mai de preț decât orice pentru un tânăr înțelept. Aceasta, pentru că Domnul Isus simte eu noi în toate durerile, în toate dezamăgirile, în toate greutățile și încercările noastre, și anume pentru că „el a fost ispitit în toate ca și noi, ca să poată avea milă de slăbiciunile noastre și să-i ajute pe cei ispitiți”.
Există colțuri și ascunzișuri în inima noastră unde nu poate vedea niciun ochi omenesc, există încercări în care nu ne poate fi de folos niciun prieten om, există situații grele și complicate, există doruri scumpe inimii noastre, dar pe care nu le putem destăinui nici celui mai de aproape dintre oameni. Dar Isus cunoaște și înțelege totul, el ne iubește foarte mult și dorește să ajute și să ne mângâie și poate face aceasta deoarece el este Regele Universului.
Pentru prietenii lui este garantată pacea, pacea netulburată, în această lume de zbucium și de frământare. Cât de mângâiat și de fericit te simți în fața unui prieten care te iubește și în care ai deplină încredere! Dar omul n-a ajuns să cunoască cele mai înalte bucurii ale fericirii, dacă n-a ajuns să știe și să simtă că Domnul Isus este cel mai bun prieten al său. Căci despre Domnul zice David: „înaintea feței tale este plinătatea bucuriei, iar la dreapta ta sunt desfătări veșnice”.
Tatăl Nostru…, Bucură-te Marie…., Slavă Tatălui…
Cântec: Cine ne va despărți
Rugăciunea credincioșilor
Preot/Seminarist: Să-i adresăm acum Domnului cererile noastre
Tânăr 10: Dumnezeule, de care, dacă fugi, înseamnă să cazi, la care, dacă te întorci, înseamnă să învii, în care, dacă rămâi, înseamnă să crești. Ajută-ne să nu ne fie rușine cu un astfel de rege și să nu ne dăm înapoi în a ne apropia de tine.
Refren: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila ta.
Tânăr 11: Dumnezeule, pe care nimeni nu-l pierde dacă nu cade în înșelătorie; pe care nimeni nu-l caută dacă nu-l împinge harul; pe care nimeni nu-l găsește dacă nu e curat. Ajută-ne să te căutăm întotdeauna acolo unde trebuie și să fugim de locurile în care nu ești. R.
Tânăr 10: Dumnezeule, pe care a-l părăsi înseamnă a muri, a-l aștepta înseamnă a-l iubi, a-l intui înseamnă a-l avea. Ajută-ne să nu mai renunțăm așa de ușor la făgăduințele pe care le facem și să fim cât mai fideli Cuvântului tău. R.
Tânăr 11: Dumnezeule, spre care ne împinge credința, ne înalță speranța, cu care ne unește dragostea; singurul prin care putem învinge, singurul care nu ne trădează, singurul care ne înnobilează. Ascultă-ne rugăciunile noastre cele mai intime. R.
Tatăl nostru…
Preot/Seminarist: „Crez ortodox” – Nicolae Steinhardt
Cred în Sfânta Treime.
Cred într-unul Domn Isus Cristos neschimbat, din milă și iubire pentru noi, s-a întrupat spre a ne mângâia, a ne veni în ajutor și a ne da simțul demnității și nobleței. Care pentru noi oamenii s-a urcat vitejește pe cruce deoarece n-a fost numai bun, blând și smerit cu inima ci și, mai presus de orice, curajos. Care a mers către moarte nu numai ca un miel dus la înjunghiere, ci și ca un leu hotărât să înfrunte chinul. Care n-a vrut să pătimească măreț și solemn, ci să fie batjocorit și ocărât și să rabde până la capăt agonia cea mai cumplită și mai înjositoare din câte pot fi. Pentru ca astfel să asume cel mai caracteristic dintre elementele condiției omenești: suferința.
Care pe cei drepți îi iubește și de cei păcătoși se îndură, însă celor netemători le poartă o trainică și nedezmințită afecțiune, fie ei încărcați cu grele trecute poveri. Care nu uită că a fost și el om pe pământ, unde și-a primit stigmatele.
Cred în Duhul Sfânt, care suflă unde și când vrea, spre scandalul și zăpăceala fariseilor, angliștilor și habotnicilor. Care nu grăiește pilduitor, serafic și prețios, care ne călăuzește modest și sigur, după dreapta socotință și nu apreciază în mod deosebit mâinile cucernic împreunate și morala falsă.
Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor și dezrobirea de sub jugul prejudecăților, micimilor și meschinăriei, spre adoptarea unei reacții creștinești în iureșul vieții de toate zilele, faptelor și evenimentelor ei.
Nu aștept ca Dumnezeu să ne rezolve treburile noastre lumești, a căror înțeleaptă administrare ne revine nouă ca ființe înzestrate de el cu minte rațională și o inimă fierbinte. Nu dau treburilor acestora lumești mai multă însemnătate decât se cuvine, dar nici nu le disprețuiesc deoarece țin de creația divină. Iar viața, defăimându-i deșertăciunile, o iau în serios, pentru că într-însa și printr-însa ni se joacă soarta de veci.
Cred în Biserică și în Sfintele Taine, mă aștept ca Biserica să nu se amestece unde nu-i șade bine a interveni și să păstreze cu sfințenie cele duhovnicești spre întărirea noastră. Totodată, n-o vreau nici oarbă și nepăsătoare în păsurile credincioșilor și la complicațiile existenței.
Mă rog fierbinte să fiu cucerit de Domnul Cristos și slobozit din mrejele părelniciilor și de frică, să mă port bine cu semenii, să mă învrednicesc de o ținută nimerită unui ce poate fi oricând numit prieten al Domnului și să-mi fie nu numai faptele, ci și gândurile curate și onorabile.
Aștept, mort de spaimă și plin de nădejde, Judecata de Apoi, știu că nu știu nimic, n-am nici o dovadă, nici un argument și singurul lucru pe care-l știu este că Domnul este Calea, Adevărul și Viața. Mulțumesc puterilor cerești că m-am învrednicit a crede, că mi s-a făcut această neasemuită onoare și din tot sufletul rostesc cu lacrimi ca la Marcu 9,24: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele”. Amin.
Tatăl Nostru… Bucură-te Marie… Slavă Tatălui….
Cântec: Iubirea
Tânăr:
Istoria regelui pentru noi, pământenii, a început pe frumoasele poteci ale grădinii paradisului. în răcoarea dimineții, El venea să se întâlnească cu omul. O dragoste tainică și adâncă îl lega de această ființă care era lucrarea mâinilor lui. Făcuse un plan măreț pentru om. Regele voia să-l ridice pe culmile cunoașterii și bucuriei fără să cunoască eșecul, dar știa că omul, prietenul lui, va urma o altă cale și un plan tainic a fost pus la cale de prințul cerului, împreună cu Dumnezeu Tatăl și Duhul Sfânt.
Când Lucifer, uzurpatorul tronului lui Dumnezeu, își căuta tovarăși la trădare, l-a găsit pe prietenul Domnului: omul. Acesta și-a trădat regele și s-a făcut prieten cu cel care dorea să ia locul lui Dumnezeu. Jalnică era situația trădătorului! Unde putea să fugă de cel pe care l-a trădat? Durere, suferință și moarte era standardul josnic de viață pe care Lucifer îl oferea celor ce-1 urmau. Ce învălmășeală de sentimente a inundat sufletul omului în acele zile de început! Mustrare de conștiință, frică… ură și iubire, dorința de-a se întoarce, dorul după rege și chemarea întunericului
Ce să facă, să se ascundă, să fugă? Unde? Cât timp?
O durere adâncă sfâșia inima regelui. Iubea atât de mult omul și omul L-a trădat, nu a avut încredere în dragostea lui și acum… vedea înaintea sa o întreagă istorie de lacrimi. A alergat printre smochini după prietenul său, dar omul s-a ascuns.
Și de atunci îl urmărește mereu cu dragostea sa și omul se ascunde mereu. E o mare taină această dragoste a celui trădat față de trădător, dar iubirea cerului nu cunoaște margini.
Tatăl Nostru… Bucură-te Marie… Slavă Tatălui….
Preot/Seminarist
Doamne Isuse Cristoase, Rege Veșnic și Creator a toate, Tu care de pe Cruce îi atragi pe toți la inima-ți străpunsă de creatura Ta pentru a ne arăta nemărginita iubire cu care ne chemi pe toți la comuniunea sfântă cu Tine, trezește și reaprinde în fiecare inimă dorința uniunii cu Sfânta Treime.
Tu ai spus că nimeni nu are o dragoste mai mare decât acela care își dă viața pentru semenii săi și că acela care vrea să fie slujit mai întâi el să-i slujească pe semenii săi. Aceste cuvinte ale tale nu au rămas fără semnificație căci nu după mult timp prin Sfânta Jertfă a Crucii ne-ai și exemplificat ce înseamnă jertfa iubirii fără ca noi să fim meritat o asemenea iubire dusă până la cea mai dureroasă și rușinoasă moarte.
Noi te avem prezent în casele și pe altarele bisericilor noastre așa cum ai vrut să te țină minte toate generațiile, sub forma unui umil Crucifix, dar care de cele mai multe ori din cauza grabei, indiferenței sau a altor motive nejustificate e tratat cu atâta răceală.
Rege al regilor, regretăm toate ofensele aduse tronului Tău care pentru unii e nebunie, pentru alții motiv de scandal, pentru alții e instrument de înjosire însă nouă ni l-ai dăruit ca mijloc de mântuire și ajutor în drumul nostru spre paradis.
Îți mulțumim o Rege al nostru!
† În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Amin
Cântec
