Sir 15,15-20
1Cor 2,6-10
Mt 5,17-37
Câți dintre voi a-ți auzit de sfântul Ioan Maria Vianney? De marele preot, paroh de Ars, un sătuc din Franța? Ei bine, se spune că într-o zi, Ioan Vianney mergea pe unul dintre acele vechi drumuri de țară care emana un parfum de praf iar pietrele descoperite arătau ca nişte dinţi. Iarna era foarte aproape. Din adâncul văii, urca în valuri groase o ceaţă deasă. Aşa se face că tânărul paroh a pierdut drumul care trebuia să îl ducă la Ars.
Nu este uşor să mergi pe drumurile lui Dumnezeu. Ceaţa este o cursă permanentă. Oricine se poate rătăci.
Parohul, învăluit în ceaţă, a fost dezorientat.
Era o prevestire sau un avertisment? Voi ce credeți?
Însă, spre marele lui noroc, atenţia i-a fost atrasă de sunetul unui clopot. Trecea pe acolo un ciobănaş, cu turma lui de oi.
Micuţul copilaş şi-a descoperit capul în semn de salut.
– Cum te cheamă, copilaşul meu?
– Mă numesc Anton, a răspuns acesta.
– Eu sunt noul paroh de Ars. Poți să îmi spui unde este satul acesta? Este aproape sau departe de acest loc?
– Mergeţi pe drumul acesta şi nu puteţi greşi. Este aici, în micuţa vale.
Vicarul diecezei de Balley avea dreptate să îl numească „gaură”. Era o gaură potrivită pentru el, acel paroh, un preot fără prea multă cultură, destul de înaintat în vârstă, un sfânt. De ceva timp, parohia aceea rămăsese fără preot. Clopotele nu mai sunau de câţiva ani. Oamenii deveniseră indiferenţi.
– Mi-ai arătat drumul spre Ars, i-a răspuns sfântul paroh micuţului Anton, iar eu îţi voi arăta drumul spre cer.
După câteva ore, clopotele, mute şi tăcute de mult timp, au început să sune. Glasul Bisericii începea din nou să se facă auzit. Imediat au început toţi să înţeleagă că Dumnezeu se întorsese între ei.
Pe bună dreptate, după câţiva ani, putea să spună un vizitator:
– L-am văzut pe Dumnezeu în persoana unui om.
Frumoasă povestioară nu? Însă ce legătură are cu textul evangheliei de astăzi? Și vom afla împreună în clipele care urmează. Dar până atunci care îmi poate spune despre ce a fost vorba în textul evangheliei de astăzi? Ce a făcut Isus astăzi?
Ca să înțelegem mai bine acest text evanghelic care tocmai vi l-am citit, trebuie mai întâi să cunoașteți momentul și locul în care Isus l-a și spus, adică în cadrul vestitei sale predici de pe munte, imediat după ce a spus oamenilor vestitele fericiri, și apoi despre atitudinea membrilor împărăției lui Dumnezeu. După toate acestea Isus continuat prin a ne oferi propriile sale gânduri, sau părerile în ceea ce privește importanța legilor iudaice și necesitatea de a te supune lor. Nu trecem prin ele fiindcă sunt multe, ci vom merge direct la ceea ce e esențial din tot acel text evanghelic, adică alegerea pe care noi va trebui sa o facem, alegere pe care, și Isus ne impune să o facem, o alegere în viață, a fiecărui moment, o alegere între viață și moarte, între bine și rău, între iubire și ură. Iar în prima lectură de astăzi am auzit spunându-se, Fericit este cel care îl urmează pe Isus şi evanghelia iubirii!
Cum putem urma noi această evanghelie a iubirii pe care tot ne-o vestește Isus mereu? Cum credeți? Simplu, prin a fi copii buni, prin a fi frați buni, prin a alege mereu să nu le facem rău celor din familie, de exemplu când ne enervează fratele să nu îi aruncăm papuci în noroi ca el să întârzie la școală curățându-i, și altele. Cu alte cuvinte, trebuie să facem binele mereu, mereu să alegem să îi iubim pe toți cei din familia noastră creștină.
Apoi, un alt lucru la care vă invit să fiți atenți. Unii dintre noi spun, că părinte eu nu am făcut nimic rău, motiv pentru care, ori nu vin deloc la spovadă, ori dacă vin nu se acuza de nici un păcat, fiindcă ei nu au făcut nici un păcat de moarte. Voi ce părere aveți? A nu face nimic rău e de ajuns? Nu…categoric nu! Iar asta fiindcă mereu trebuie să facem binele, mereu trebuie să urmărim binele. Ori de câte ori alegem să stăm în această stare de a nu face nimic rău, totodată ne facem părtași de un păcat enorm de grav, de păcatul omisiunii, sau altfel spus de păcatul indiferenței, de a nu-ți păsa de ce se petrece în jurul tău, de a alege să nu intervii, să nu ajuți pe nimeni și nimic decât propria ta persoană și propriul tău bine.
În încheiere vă invit dragi copii, să fiți atenți mereu să alegem să facem binele și să nu alegem niciodată să nu facem nimic rău, fiindcă nu e de ajuns, și pe deasupra facem și păcat. Mereu binele! Amin.
