Mt 23,1-12
Se potrivesc oare cuvintele noastre cu ceea ce punem în practică? În textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi vom vedea cum Isus îi mustră pe cărturari și farisei pentru practicile lor de fațadă. Pentru toate practicile și mijloacele lor prin care doresc să devină modele și observatori buni. Și vedem cu toți cum observau ei toate ritualurile și reglementările iudaismului. Trist e faptul că intențiile lor bune sunt decimate fiindcă ei căutau respect și onoare pentru ei înșiși și nu făceau aceste lucruri pentru gloria lui Dumnezeu și a cuvintelor sale. Ei doreau ca oameni să îi trateze ca mari învățători și conducători, plăcându-le totodată să fie numiți Rabbí, Învățător, sau chiar Părinte. Însă, din păcate, practicile credinței lor erau mai degrabă o povară decât o bucurie pentru poporul pe care ar fi trebuit să îl slujească. Ei nu erau conștienți de răul pe care îl făceau prin obligarea poporului.
În viața noastră de zi cu zi, avem tendința să îi imităm pe cărturari și farisei. Adesea suntem atât de zeloși în ceea ce facem încât nu mai reușim să realizăm că facem mai mult rău decât bine celor din jurul nostru. De asemenea, mai suntem răniți și triști din cauza păcatelor conducătorilor bisericii. Însă, evident e faptul că noi, niciodată nu trebuie să le socotim păcatul, al lor sau al celorlalți credincioși, ci va trebui să confruntăm problema, nu cu resemnare, ci în mod pozitiv și într-o perspectivă mai largă, ba chiar și cu un pic de umor. Haideți să nu mai ascundem sau să negăm opera răscumpărătoare a lui Cristos prin Biserică, prin condamnarea ei sau chiar prin a o abandona.
