Fap 2,14.22-33
Mt 28,8-15
Un om a dorit la un moment dat să vândă propria sa casă, formată din patru dormitoare și multe altele dintr-un orășel. Era foarte bine construită și forte bine întreținută, iar dacă casa ar fi fost localizată la doi kilometri mai spre vest ar fi putut obține un preț de vânzare aproape dublu față de cât cerea deja. Însă el avea probleme cu vânzarea, mai ales din cauza faptului că toți doreau locuințe în cealaltă parte a orașului, în care se aflau mulți copaci extrem de frumoși și bine aliniați. În domeniul imobiliarelor, am înțeles că mantra, sau ceea ce contează cu adevărat e locația, locația, locația. Analogic, în liturgie am putea spune că această mantră este contextul, contextul, contextul. Locul în care Biserica plasează un text scripturistic, în cadrul liturgiei în funcție de semnificația lui și identificarea importanței lui pentru Biserică ca text ce ne modelează credința. Textele liturgiei de astăzi luate din cartea Faptele Apostolilor, Psalmul 16 și Evanghelia după Matei au o importanță critică pentru credința noastră atât datorită contextului acestei zile de astăzi, în care ni se dă ca hrană pentru sufletele noastre, dar mai ales pentru ceea ce doresc ele să ne transmită efectiv.
În februarie 1969, Biserica a emis un document numit Normele Generale ale Calendarului Liturgic. Cu această scurtă instrucțiune, Biserica răspundea uneia dintre cele mai urgente scopuri ale Constituției sacre de spre Liturgie a Conciliului ai II-lea din Vatican, prin a lămuri legea Bisericii, sau învățăturile ei, în ceea ce privește reforma structuri anului Liturgic. Cred că majoritatea catolicilor nu au avut oportunitatea de a citi acest document, însă acesta a fost inclus în diferitele scurte instrucțiuni despre ceea ce trebuie celebrat, când și de ce. Biserica dă indicii asupra unora dintre cele mai bogate perspective în ceea ce privește misterele credinței creștine.
Intrând mai profund în misterul credinței se află atenția întregii liturgii. Însă Biserica spune destul de clar că liturgia de astăzi este cheia specială de înțelegere a misterului pascal. Instrucțiunea afirmă că fiecare dintre cele opt zile ale acestei săptămâni ce urmează imediat după paște sunt o solemnitate a Domnului. Fiecare zi este echivalent, în importanță liturgică asemenea zilei de Crăciun, Înălțării Domnului, Duminicilor din Postul Mare, Advent și timpul pascal, precum și sărbătoarea Rusaliilor. Sunt cele mai importante zile liturgice, ca greutate, după Duminica Învierii însăși. Aceste opt zile sunt mult mai importante ca Miercurea Cenușii sau oricare altă Duminică din timpul de peste an, sau a Sărbătorii Trupului și Sângelui Domnului, sau chiar a lui Cristos ca Rege. Prin instrucțiunea liturgică, Gloria trebuie cântată în fiecare din aceste opt zile, iar Biserica ar trebui să fie plină de creștini fericiți care să cânte Aleluia, la auzul veștii victoriei lui Isus asupra morții și asupra răului.
Însă realitatea e alta, că majoritatea creștinilor sunt mai fericiți dacă preotul, extrem de epuizat s-ar ridica din pat doar ca să facă un singur semn al sfintei cruci cu mâna, și dacă cei care vin la sfânta Liturghie zi de zi ar refuza și ei să mai vină. Celebrarea Tridiumului Pascal i-au epuizat pe cei care iubesc liturgia, gâturile cântăreților sunt destul de dureroase, buzele trompetelor sunt crăpate iar neofiți s-au dus deja în lumea seculară pentru a munci, probabil din cauza prea puținului somn și prea puținei legături dintre ceea ce s-a întâmplat pentru ei și lumea lor ordinară.
Pentru mulți dintre noi, acum în această zi de luni, munca deja a început, ori avem diverse alte necesități, precum plata taxelor, sau predarea unei lucrări la școală, sau a unui manuscript editorului, sau plantarea semințelor în pământ pentru viitoarea recoltă de la toamnă, sau rufele murdare ce trebuie spălate sau orice altceva ce necesită atenția și timpul nostru. Toate acestea îneacă pur și simplu această proclamare uimitoare că Dumnezeu l-a înviat pe Isus, iar noi toți am fost martori la acest moment. Sau la și mai uimitoarea proclamare că și trupul meu va locui în speranță, fiindcă tu Dumnezeule nu îmi vei abandona sufletul acestei lumi, și nici nu îl vei lăsa pe cel sfânt să vadă putrezirea. În împlinirea divinei promisiuni făcute lui David, apostolul Petru le spune ascultătorilor săi că Dumnezeu a făcut acum o promisiune nouă, nouă tuturor în Isus, că nici tu nu vei vedea coruperea mormântului, ci acum vei cunoaște gloria veșnică a Domnului!
Narațiunea învierii lui Matei pe care am ascultat-o astăzi ne-a vorbit despre momentul în care femeile care au mers la mormânt, pentru a avea grijă de trupul lui Isus, au întâlnit un înger care le-a transmis vestea cea bună că Isus nu se mai afla printre cei morți ci este viu. Lectura de astăzi începe cu momentul în care femeile au plecat în grabă pentru a le spune celorlalți, această veste uimitoare, însă pe drum ele au dat chiar de Isus care le-a permis să îl îmbrățișeze după care le-a trimis cu un mesaj pe care să îl transmită apostolilor, de a merge în Galileea unde se va întâlni cu ei, acolo unde au auzit prima oară chemare sa.
Da, da, da am auzit toate acestea. E frumos că s-au întâmplat. Paștele este o sărbătoare atât de frumoasă, cu toate acele flori minunate de la altar și cu muzica aceasta atât de frumoasă, însă nu credeți că e timpul să ne întoarcem la ceea ce făceam până acum, să vindem case, să trăim. Nici una dintre acestea nu sunt rele, însă, putem demonstra că credem cu adevărat în înviere doar dacă punem în practică semnificația ei în fiecare zi din viața noastră? Iar Biserica răspunde categoric NU!
Pentru cei dintre voi care au obligații zi de zi, probabil că o întreagă săptămână de scufundare în victoria lui Dumnezeu ar părea ieșită din discuție. Însă atunci, Biserica insistă și ne întreabă, atunci cum vei crede? Evanghelia merge mai departe și ne spune despre un alt mod în care oameni au răspuns la vestea victoriei lui Cristos. Matei descrie într-un mod foarte clar înșelătoria pusă la cale de conducători religioși, lansând un așa zis adevăr. Adevăr mincinos, rostit de către soldați plătiți de către ei, pentru a preveni Vestea cea bună să fie crezută.
Așa că întrebarea e, Cum de angajăm noi în această săptămână atât de încărcată și de importantă spiritual? Probabil ne-am putea alătura puținilor persoane care participă la sfânta Liturghie în această zi sau poate că zi de zi. Sau poate am putea găsi o oră în car să ne bucurăm de un pahar de vin pe sunetul cântecului Aleluia de Mozart alături de un prieten, sau poate o plimbare meditativă, căutând în zona în care locuim chipul lui Cristos înviat în miile de persoane nevoiașe. Fiecare dintre noi trebuie să găsească o cale în care să se încreadă mai mult în instrucțiunile Bisericii, aceea că această săptămână este cea mai importantă săptămână din viețile noastre și că trebuie celebrată împreună. Poate că abia atunci, cuvintele lui Petru își vor găsi locuință în viețile noastre zilnice, modelându-ne tot mai mult în imaginea lui Cristos înviat.
Și voi încheia cu un verset luat din psalmul 16 de astăzi, Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieți; în fața ta sunt bucurii depline (v.11). Amin
