Is 66,10-14ab Gal 6,14-18 Lc 10,1-12.17-20 Oare chiar ne iubește Dumnezeu? Oare chiar ne iubește Dumnezeu? Oare lui Dumnezeu chiar îi pasă? Acestea și multe alte întrebări asemănătoare ne apar
Culoare: verde
Psaltire: II
† Duminica a 14-a de peste an
Culoare: verde
Psaltire: II
Liturghie proprie, Gloria,
Credo, prefaţă duminicală
Is 66,10-14ab
Ps 65
Gal 6,14-18
Lc 10,1-12.17-20
Gândurile mele sunt gânduri de pace, şi nu de nenorocire; strigaţi către mine şi eu vă voi asculta şi vă voi întoarce din robie de pretutin-deni.
Eu voi întinde peste el pacea ca un fluviu.
Citire din cartea profetului Isaia 66,10-14ab
Bucuraţi-vă cu Ierusalimul şi veseliţi-vă pentru el toţi cei care îl iubiţi! Tresăltaţi de bucurie cu el toţi cei care aţi jelit pentru el! 11 Căci veţi suge şi vă veţi sătura la sânul mângâierilor sale; veţi sorbi şi vă veţi desfăta din belşugul gloriei sale. 12 Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată, eu voi întinde peste el pacea ca un fluviu şi gloria neamurilor, ca un râu care se revarsă. Veţi suge şi veţi fi purtaţi pe braţe şi veţi fi dezmierdaţi pe genunchi. 13 Căci aşa cum o mamă mângâie pe cineva, aşa vă voi mângâia eu. În Ierusalim veţi fi mângâiaţi”. 14ab Veţi vedea şi se va bucura inima voastră şi oasele voastre vor înflori ca iarba”.
Cuvântul Domnului
Ps 65(66),1-3a.4-5.6-7a.16 şi 20 (R.: cf. 1)
R.: Înălţaţi lui Dumnezeu cântări de bucurie, voi, toţi locuitorii pământului!
1 Strigaţi de bucurie lui Dumnezeu,
voi, toţi locuitorii pământului!
2 Cântaţi gloria numelui său,
daţi-i glorie prin laudele voastre!
3a Spuneţi-i lui Dumnezeu: „Cât de minunate sunt lucrările tale!” R.
4 Tot pământul să te adore
şi să-ţi cânte ţie, să cânte al tău nume!
5 Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu!
Minunate sunt lucrările sale înaintea oamenilor. R.
6 El a prefăcut marea în pământ uscat;
şi râul a fost trecut cu piciorul:
de aceea, acolo ne-am bucurat în el.
7a El stăpâneşte pe veci cu puterea sa. R.
16 Toţi cei care vă temeţi de Dumnezeu, veniţi şi ascultaţi
şi vă voi spune tot ce a făcut Domnul pentru al meu suflet!
20 Binecuvântat să fie Dumnezeu care nu respinge rugăciunea mea
şi nu îndepărtează de la mine îndurarea lui! R.
Eu port în trupul meu stigmatele lui Isus.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 6,14-18
Fraţilor, în ce mă priveşte, departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume! 15 Căci nici circumcizia, nici necircumcizia nu înseamnă ceva, ci numai noua creatură. 16 Şi tuturor celor care vor urma acest îndemn şi întregului Israel al lui Dumnezeu, pace şi îndurare. 17 De acum încolo nimeni să nu-mi facă supărări, căci eu port în trupul meu stigmatele lui Isus! 18 Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu duhul vostru! Amin!
Cuvântul Domnului
(Aleluia) Să domnească în inimile voastre pacea lui Cristos. Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din plin. (Aleluia)
Pacea voastră va rămâne peste el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,1-12.17-20
În acel timp, Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el 2 şi le-a spus: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui! 3 Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor! 4 Nu luaţi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum. 5 În casa în care intraţi spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!» 6 Şi dacă acolo este vreun fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. 7 Rămâneţi în casa aceea; mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa! Nu vă mutaţi din casă în casă! 8 Când intraţi într-o cetate şi vă primesc mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră, 9 vindecaţi bolnavii din ea şi spuneţi-le: «S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!» 10 Dar, dacă intraţi într-o cetate şi nu vă primesc, ieşiţi în pieţele ei şi spuneţi: 11 «Chiar şi praful care s-a prins de picioarele noastre din cetatea voastră îl scuturăm împotriva voastră. Dar să ştiţi aceasta: împărăţia lui Dumnezeu este aproape!» 12 Vă spun că în ziua aceea va fi mai uşor pentru Sodoma, decât pentru cetatea aceea”. 17 Întorcându-se cei şaptezeci şi doi, i-au spus cu bucurie: „Doamne, chiar şi diavolii ni se supun în numele tău”. 18 El le-a spus: „L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger. 19 Iată, v-am dat puterea să călcaţi peste şerpi şi scorpioni şi peste toată puterea duşmanului şi nimic nu vă va dăuna! 20 Totuşi nu vă bucuraţi pentru aceasta – că vi se supun duhurile -, ci bucuraţi-vă pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri!”
Cuvântul Domnului
* forma prescurtată:
Pacea voastră va rămâne peste el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,1-9
În acel timp, Domnul a ales alţi şaptezeci şi doi şi i-a trimis doi câte doi înaintea sa în toate cetăţile şi locurile pe unde avea să treacă el 2 şi le-a spus: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui! 3 Mergeţi! Iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. 4 Nu luaţi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum. 5 În casa în care intraţi spuneţi mai întâi: «Pace acestei case!» 6 Şi dacă acolo este vreun fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi. 7 Rămâneţi în casa aceea; mâncaţi şi beţi ceea ce vor avea, căci vrednic este lucrătorul de plata sa! Nu vă mutaţi din casă în casă! 8 Când intraţi într-o cetate şi vă primesc mâncaţi ceea ce este pus înaintea voastră, 9 vindecaţi bolnavii din ea şi spuneţi-le: «S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!»
Cuvântul Domnului
Fraților preaiubiți, conștienți fiind de toate lucruri mărețe pe care Dumnezeu le-a făcut pentru fiecare dintre noi, să ne întoarcem acum spre cel care niciodată nu ne-a respins rugăciunile și care mereu ne iubește. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
Dumnezeule, tu care ești Tatăl și creatorul nostru, Fiul tău este pacea noastră. Ascultă toate aceste rugăciuni ale noastre acum când ne pregătim să oferim jertfa sa de împăcare. Îți cerem toate acestea prin mijlocirea Fiului tău, Isus Cristos, Domnul nostru. Amin
Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul; ferice de omul care se încrede în el.
Doamne, tu ne-ai copleşit cu darurile tale minunate; dă-ne, te rugăm, harul să primim în noi roadele mântuirii şi să nu încetăm niciodată a te lăuda. Prin Cristos, Domnul nostru.
Duminica a 14-a de peste an (C) – 3
Is 66,10-14ab
Gal 6,14-18
Lc 10,1-12.17-20
Oare chiar ne iubește Dumnezeu?
Oare chiar ne iubește Dumnezeu? Oare lui Dumnezeu chiar îi pasă? Acestea și multe alte întrebări asemănătoare ne apar în minte ori de câte ori ceva rău ni se întâmplă. Da, lui Dumnezeu chiar îi pasă. Lui Dumnezeu îi pasă mai multe decât ne-am putea noi imagina vreodată. Dumnezeu ne iubește mai mult decât ne iubim noi înșine. Într-un mod care poate ni s-ar părea ciudat, dar cred că Dumnezeu e mai aproape de noi chiar și decât e propria noastră inimă!
Lecturile de la această sfântă Liturghie ne oferă o imagine a acestei apropierii a lui Dumnezeu față de noi și a grijii lui Dumnezeu pentru noi. Întreaga Biblie, de la începutul ei ne arată aceiași imagine a iubirii plină de grijă a lui Dumnezeu față de noi. Dumnezeu l-a chemat pe Abraham la început pentru a forma un popor care avea să îi înțeleagă iubirea sa pentru ei și să și răspundă la ea. Când poporul său a rămas prins în Egipt, Dumnezeu la înălțat pe Moise pentru a-i conduce la libertate iar Dumnezeu a săvârșit cele mai mari miracole ale Vechiului Testament, Exodul, când i-a condus prin apă spre locuri sigure. Dumnezeu a dat poporului o alianță prin Moise pe muntele Sinai, tocmai ca semn al iubirii sale pentru ei. Ori de câte ori ei nu au reușit să trăiască după această alianță, Dumnezeu a înălțat profeți pentru a încerca să îi aducă înapoi pe calea alianței. Prima lectură de a această sfântă Liturghie, este un pasaj din cartea profetului Isaia, iar acest text începe cu încurajarea lui Dumnezeu pentru poporul său, ca să fie fericiți datorită iubirii Lui pentru ei. De trei ori am putut vedea, doar în primele rânduri ale lecturii cum Dumnezeu îi încurajează să fie fericiți pentru ceea ce avea să se întâmple în Ierusalim: și a spus; veseliți-vă, fiți fericiți, tresăltați de bucurie. Dumnezeu dorește ca și noi să fim veseli, fericiți, să tresăltăm de bucurie. În aceiași lectură, am văzut cum Dumnezeu descrie iubirea sa asemenea celei a unei mame pentru copilul ei: aşa cum o mamă mângâie pe cineva, aşa vă voi mângâia eu. În Ierusalim veţi fi mângâiaţi (Is 66,13). Cu toți știm și cunoaște frumusețea iubirii unei mame pentru copilul ei, iar Dumnezeu spune că iubirea sa față de noi e exact aceiași. Un lucru e clar că iubirea lui Dumnezeu față de noi este mult mai puternică decât iubirea unei mame pentru copilul ei însă noi trebuie să privim la această iubire a unei mame pentru copilul ei ca pe o reamintire a imensei iubirii a lui Dumnezeu pentru noi. Oare chiar ne iubește Dumnezeu? Oare lui Dumnezeu chiar îi pasă? Da, lui Dumnezeu chiar îi pasă. Dumnezeu chiar ne iubește și are grijă de noi, mai mult decât ne-am imagina noi vreodată.
Iubirea și grija lui Dumnezeu pentru noi mai poate fi văzută mai presus de toate în Isus, Dumnezeu a devenit om pentru a ne ajuta să ne găsim calea spre Dumnezeu și pentru a ne convinge de iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi pentru ca noi să putem înțelege mai bine iubirea lui Dumnezeu față de noi și cum să trăim ca fii și fiice ale lui Dumnezeu. Atunci când Tatăl l-a dat pe propriul său fiu pentru noi, el a făcut tot ceea ce a putut face. Știm oare că Isus a petrecut timp cu el? și noi va trebui să petrecem timp zi de zi cu Isus care este darul iubirii Tatălui pentru noi. Isus a murit pentru noi. Oare chiar ne iubește Dumnezeu? Oare lui Dumnezeu chiar îi pasă? Da, lui Dumnezeu chiar îi pasă. Dumnezeu chiar ne iubește și are grijă de noi, mai mult decât ne-am imagina noi vreodată.
Un alt mod în care Dumnezeu ne iubește e ceea ce Dumnezeu ne-a oferit prin Biserică, prin sacramente, prin grija ei față de cei bolnavi, prin educație, prin cei pe care Isus i-a chemat să îi continue munca. Isus a fondat Biserica și a chemat 12 apostoli a căror succesori sunt episcopi, iar în evanghelia de astăzi (Lc 10, 1-12; 17-20) am auzit de momentul în care Isus i-a trimis pe cei 72 de ucenici ai lui pentru a sluji într-un mod foarte asemănător cu cel al celor 12 apostoli. Acești 72 sunt o extensie a celor 12, iar slujirea celor 72 este atât de asemănătoare cu cea a celor 12 ceea ce e o reamintea a slujirii preoților care îi asistă în pastorație pe episcopi. Când Isus i-a trimis pe cei 12 apostoli și pe cei 72 de ucenici pentru a predica și vindeca, ei au continuat munca lui Isus. Când Isus cheamă episcopi și preoți acum să îi facă munca, de fapt Isus e cel care continuă să ne iubească și să aibă grijă de noi după cum El însuși a iubit și a avut grijă de poporul său în propriul său timp și loc prin apostoli săi și prin cei 72 de ucenici. Oare lui Dumnezeu chiar îi pasă? Da, lui Dumnezeu chiar îi pasă. Dumnezeu chiar ne iubește și are grijă de noi, mai mult decât ne-am imagina noi vreodată.
Din nou revin la prima lectură de astăzi în care am văzut cum Dumnezeu descrie iubirea sa asemenea celei a unei mame pentru copilul ei: aşa cum o mamă mângâie pe cineva, aşa vă voi mângâia eu. În Ierusalim veţi fi mângâiaţi (Is 66,13). Când ne gândim la iubirea lui Dumnezeu pentru noi asemenea unei mame, gândurile noastre se îndreaptă și spre Mama noastră cerească Maria și la iubirea ei de mamă pentru noi copii ei. Știm cu toți de această iubire a ei pentru noi din locuri precum Lourdes și Fatima, locuri unde ea ne-a ajutat să rămânem aproape de Fiul ei Isus. Putem simți prezența ei și alinarea ei pentru noi uneori. Darul lui Dumnezeu noi, a iubirii Mariei, mama lui Dumnezeu, este un alt mod în care Dumnezeu ne iubește și are grijă de noi. Ori de câte ori ne gândim la iubirea Mariei pentru noi, și la iubirea lui Dumnezeu prin Maria, să nu uităm că rugăciunea rozariului este cel mai minunat mod prin care noi putem să răspundem la această iubire. Oare lui Dumnezeu chiar îi pasă? Da, lui Dumnezeu chiar îi pasă. Dumnezeu chiar ne iubește și are grijă de noi, mai mult decât ne-am imagina noi vreodată. Amin
Alte teme de predici sau cateheze
Is 66,10-14ab Gal 6,14-18 Lc 10,1-12.17-20 Oare chiar ne iubește Dumnezeu? Oare chiar ne iubește Dumnezeu? Oare lui Dumnezeu chiar îi pasă? Acestea și multe alte întrebări asemănătoare ne apar
După cum Isus i-a trimis pe cei 72 de ucenici ai săi pentru a predica cuvântul său de mântuire. Tot la fel ne cheamă și pe fiecare dintre noi să fim părtași la evanghelizare. Indiferent de care este situația ori statul nostru în viață, indiferent că suntem părinți,...
În textul evangheliei de astăzi, l-am putut auzi pe Isus, cum i-a chemat pe cei 72 de ucenici ai săi pentru ai trimite, în perechi de câte doi, în misiune. De ce oare i-a trimis Isus pe discipoli săi în perechi de câte doi? ...