Is 66,10-14ab
Gal 6,14-18
Lc 10,1-12.17-20
Ați auzit vreo dată de povestea celor două bancnote, adică cea de 100 de lei și cea de 1 leu. Într-un final amândouă au ajuns înapoi la Bancă unde urmau să fie distruse. După o viață lungă, au ajuns la sfârșit, când nu mai puteau fi folosite, motiv pentru care urmau să fie distruse. În acel moment, bancnota de 100 de lei a spus, Eu nu mă supăr. Am avut o viață frumoasă. Am fost în multe restaurante excelente, hoteluri de cinci stele, cazinouri și cele mai frumoase plaje. Am fost în vacanțe superbe. Am văzut multe teatre minunate. Apoi bancnota de 100 de lei a întrebat-o pe cea de 1 leu. Dar tu pe unde ai călătorit? Cum ți-ai petrecut timpul? Cu capul aplecat acesta a spus că Cam rău! Mi-am petrecut majoritatea vieții pe fundul coșului de colectă din bisericile Catolice. O povestioară un pic amuzantă însă care exprimă și un adevăr.
În textul evangheliei de astăzi, l-am putut auzi pe Isus, cum i-a chemat pe cei 72 de ucenici ai săi pentru ai trimite, în perechi de câte doi, în misiune. De ce oare i-a trimis Isus pe discipoli săi în perechi de câte doi? Ei bine, din trei motive. În primul rând, pentru a se susține reciproc, apoi pentru ca mărturia lor să aibă credibilitate și în ultimul rând pentru a fi întruchipare vie a evangheliei păcii. Cea mai vestită, cea mai cunoscută pereche din istoria Bisericii a fost, Paul și Barnaba.
Numărul 70 la evrei era un număr simbolic. Era numărul bătrânilor ce au fost aleși pentru a-l ajuta pe Moise cu datoriile de lider și de îndrumare a poporului prin pustiu. De asemenea era numărul membrilor Sinedriului, a sinodului suprem al evreilor. Dacă legăm numărul 70 la oricare din aceștia atunci vom observa că eis erau ajutoarele evreilor, de asemenea era și numărul națiunilor lumii cunoscute de atunci. Evanghelistul Luca a fost cel care a avut o viziune, vedere universală, și probabil tot el a fost cel care s-a gândit la ziua în care toate națiunile pământului îl vor cunoaște și îl vor iubi pe Domnul.
A auzi textul evangheliei de astăzi e ca și cum ne-am afla la o întâlnire de afaceri foarte importantă. E ca și cum l-am auzi pe managerul de vânzări cum dă ordine subalternilor lui, de a se pregăti pentru a porni într-o nouă campanie de vânzări. De fapt, Isus a fost cel care și-a pregătit personalul format din cei 72 de ucenici pentru prima lor mare călătorie misionară, un fel de job în vânzări la domiciliu. Isus le-a dat instrucțiunile, instrucțiuni care erau practice și specifice, însă a insistat foarte mult asupra tipului de comportament pe care ar trebui să îl aibă.
Așa că, în continuare doresc să vă invit să privim toată această poveste dintr-o altă perspectivă, nu din perspectiva celor care urmau să primească mesajul ci a celor care aduceau mesajul, din perspectiva misionarilor însăși.
În primul rând, ei trebuiau să se roage. Isus a spus, Rugaţi-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători în secerișul lui! (v.2). Rugați-vă ca și cum totul ar depinde de Dumnezeu, munciți ca și cum totul depinde de contribuția voastră. Fiindcă rugăciunea este o legătură invizibilă dintre noi și Dumnezeu, este o conduită nevăzută de bunătate și har. Când ne rugăm pentru lucrători, nu trebuie să ne rugăm pentru un număr tot mai mare pentru ca munca să fie gata repede. Pentru ceea ce trebuie să ne rugăm e ca oameni să accepte și să înțeleagă că sarcina este una prea mare pentru a fi dusă la îndeplinire doar de noi.
În al doilea rând, ei trebuie să acționeze cu nevinovăție, onestitate dar mai ales niciodată să nu recurgă la înșelăciune sau alte tipuri de genul. Dacă doresc să fiu un preot bun, dacă voi doriți să fiți părinți buni, dacă noi dorim să fim adevărați slujitori ai împărăției lui Dumnezeu pentru ceilalți, atunci tu și cu mine va trebui să cultivăm o relație personală cu Domnul. Va trebui să ne rugăm zi de zi. Va trebui să evităm imoralitatea. Va trebui să trăim credința noastră dar mai ales să fim mereu onești.
În al treilea rând, discipolul trebuie să călătorească cât mai liber și să nu fie împovărat de lucruri materiale. Va trebui să de-a de înțeles tuturor că preocuparea lui principală nu e confortul trupesc, ci prioritățile lor sunt tot ceea ce ține de Dumnezeu. În versetul 4 din textul evangheliei de astăzi, Isus se adresase discipolilor săi, pe care avea să îi trimită în seceriș, Nu luaţi nici pungă, nici desagă, nici încălţăminte şi nu salutaţi pe nimeni pe drum. Multor oameni le plac să creadă că Isus susținea sărăcia misionarilor. Însă asta nu are nici o treabă cu ceea ce dorise Isus de fapt să spună. Ci mai degrabă, el le-a spus că cei pentru care vor munci, se vor ocupa să le ofere toate acestea, pungă, desagă, încălțăminte. Într-un cuvânt, el își încuraja discipoli să fie generoși cu cei care lucrau printre ei.
În al patrulea rând, ei nu trebuie să caute locuri cât mai confortabile atunci când ajungeau la o destinație. Discipoli nu trebuiau să aibă la ei nici nu ban, nici un card de credit pentru a plăti locul în care urmau să stea, nici măcar pentru o noapte. Iar asta fiindcă misiunea lor nu e aceea de a lua ci de a oferi.
În al cincilea rând, ei trebuiau să vindece, să alunge diavoli și blesteme. Isus scoate în evidență acest aspect al muncii de a vindeca bolile. Iar această sarcină nu era una opțională în munca de răspândire a evangheliei. Unii ar putea întreba, Sănătatea trupului e necesară pentru mântuire? Sfințenia sufletului nu este de ajuns? Însă avem tendința de a uita că sfințenia este un alt cuvânt pentru plinătate. Are de-a face cu persoana întreagă, trup și suflet. Vestea cea bună este bună nu doar pentru suflet ci și pentru trup.
Cine sunt acești misionari și lucrători? Adesea prin lucrători ne gândim la preoți ori la frați călugări ori surorile călugărițe, la cei care au o vocație. Însă în mintea lui Isus, și în mintea celor patru evangheliști, toți cei care sunt cunoscuți ca discipoli, ca cei care îl urmează pe Domnul, sunt așteptați să meargă în seceriș pentru a munci. Și chiar așa și este, fiindcă prin Botez și Mir, el ne-a ales să fim discipoli lui, însărcinându-ne cu exact această misiune de răspândire a Veștii cele bune a mântuirii, lumii întregi. Prin urmare, această misiune nu e doar pentru cler, ci e pentru noi toți, hirotoniți sau nu, ca discipoli ai lui Cristos. Amin.
