luni, 19 aprilie 2021

Luni din săptămâna a 3-a a Paştelui

Sf. Leon al IX-lea, pp.

Culoare:   alb
Psaltire
:   III

Liturghie proprie, Gloria,
prefaţă pentru Paşti (II, III, IV sau V)

Fap 6,8-15
Ps 118
In 6,22-29

LECTURA I

Nu puteau ţine piept înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea.

Citire din Faptele Apostolilor 6,8-15
În zilele acelea, Ştefan, plin de har şi de putere, săvârşea minuni şi semne mari în popor. 9 Dar s-au ridicat unii din sinagoga numită a liberţilor, a cirenenilor, a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi Asia, ca să discute cu Ştefan, 10 însă nu puteau să se opună înţelepciunii şi duhului cu care vorbea. 11 Atunci i-au pus pe nişte bărbaţi să spună: „L-am auzit pe acesta rostind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu”. 12 Au instigat poporul, pe bătrâni şi pe cărturari, s-au năpustit asupra lui, l-au prins şi l-au dus în faţa Sinedriului. 13 Apoi au pus nişte martori falşi care spuneau: „Omul acesta nu încetează de a rosti cuvinte împotriva acestui loc sfânt şi împotriva Legii. 14 Într-adevăr, l-am auzit spunând: «Acest Isus, Nazarineanul, va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a transmis Moise»”. 15 Atunci, toţi cei care şedeau în Sinedriu l-au privit fix şi au văzut faţa lui ca faţa unui înger.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 118(119),23-24.26-27.29-30 (R.: 1b)
R.: Fericiţi sunt cei care umblă în legea Domnului.
sau:
Aleluia.

23 Chiar dacă cei puternici se pun împotriva mea,
totuşi slujitorul tău meditează la hotărârile tale.
24 Mărturiile tale sunt desfătarea mea,
îndreptările tale sunt sfătuitorii mei. R.

26 Eu îţi fac cunoscute cărările mele şi tu îmi răspunzi:
învaţă-mă hotărârile tale!
27 Fă-mă să înţeleg calea orânduirilor tale
şi voi cugeta la faptele tale minunate! R.

29 Ţine departe de mine calea minciunii
şi dăruieşte-mi legea ta!
30 Am ales calea fidelităţii,
mi-am propus să urmez judecăţile tale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE            Mt 4,4b

(Aleluia) Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA

Lucraţi, nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,22-29
După ce Isus săturase cinci mii de oameni şi discipolii săi îl văzuseră mergând pe mare, mulţimea care stătea pe ţărmul celălalt al mării a văzut că nu era acolo decât o barcă mică şi că Isus nu plecase în barcă cu discipolii săi, ci numai discipolii plecaseră. 23 Alte bărci din Tiberiada au venit aproape de locul unde mâncaseră pâinea pe care o binecuvântase Domnul. 24 Aşadar, când a văzut mulţimea că nici Isus, nici discipolii lui nu sunt acolo, s-au urcat şi ei în bărci şi au venit la Cafarnaum căutându-l pe Isus. 25 Găsindu-l pe ţărmul celălalt al mării, i-au spus: „Rabbi, când ai ajuns aici?” 26 Isus a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. 27 Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său”. 28 Atunci i-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim faptele lui Dumnezeu?” 29 Isus a răspuns şi le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în cel pe care l-a trimis el!”

Cuvântul Domnului

Luni din săptămâna a 3-a a Paştelui – 4

In 6,22-29

Discursul despre pâinea vieții

Profetul Isaia adresase următoarea întrebare, De ce cântăriți argint pentru ceea ce nu este pâine? De ce trudiți pentru ceea ce nu satură? (Is 55,2).

Isus, în textul evangheliei de astăzi, va enunța aceiași întrebare pe care a pus-o și profetul, în momentul în care a început să mustre mulțimile care îl căutau și îl urmau din cauza unor motive greșite. Tot ceea ce căutau ei era doar o masă gratuită. Mulțimile îl căutau fiindcă Isus le satisfăcea foamea. Cu alte cuvinte, abordarea lor era una pur materială. Dacă stăm să ne gândim mai bine e de înțeles reacția lor, mai ales că mare parte din populație încă trăiește în sărăcie iar alimentele sunt o nevoie de bază, fără mâncare nu avem cum să supraviețuim. Acesta e și motivul pentru care Isus le-a spus astăzi, Adevăr, adevăr vă spun: mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat.  Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică (v.26-27). Isus îi invită pe cei care îl ascultau să tindă spre alte realități mult mai înalte. El le spune să lucreze pentru hrana care va ține foamea la distanță pentru totdeauna, adică trupul și sângele Domnului, Cuvântul său și împlinirea voinței lui Dumnezeu, adică hrănirea celor înfometați, a face dreptate celui asuprit, eliberarea prizonierilor, îngrijirea bolnavilor și a celor bătrâni, salvarea copiilor nenăscuți, educarea celor tineri, adăpostirea celor fără adăpost și multe altele asemenea, însă numai după ce își vor satisface hrana fizică, a trupului. Iar asta fiindcă, după cum spune și proverbul, Nu poți lucra pe stomacul gol.

De fapt, a tinde la realități mult mai înalte, este un aspect prezent în toate religiile din lume. Suntem continuu sfătuiți să dorim și să muncim pentru lucrurile care contează cu adevărat. Până și Platon, își încuraja discipoli să iubească ideile eterne și să respingă mereu umbrele. În creștinism, aceasta o găsim  în cadrul predicii de pe Munte, în care Isus le spunea celor care îl ascultau, Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga! Prin aceste cuvinte el se referă și la darurile lui Dumnezeu, în special la darurile sale spirituale. Isus însă îi pregătea pentru unul dintre cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu, pentru trupul său euharistic și pentru sângele fiului său, pe care Isus deja începuse să îl reveleze lor.

Conform unui autor anume, există două tipuri de foame. Cea fizică și cea spirituală. Exemple de foame spirituală sunt, foamea de adevăr, pentru viață și pentru iubire. Doar Dumnezeu poate satisface foamea spirituală din inima și sufletul nostru. Iar asta fiindcă numai Isus ne oferă o nouă relație cu Dumnezeu, adică, O viață de iubire și slujire, și iertare a celorlalți care corespunde cu milostivirea și bunătatea lui Dumnezeu; o viață de sfințenie și curăție care corespunde cu sfințenia lui Dumnezeu; și o viață de încredere și supunere care corespunde cu înțelepciunea lui Dumnezeu.

Chiar și prepararea și pregătirea unei mese acasă, ea nu e doar pentru a satisface foamea fizică ci chiar pentru a ne hrăni și sufletul. Ori de câte ori pregătim masa și mâncăm bucatele va trebui să avem grijă să o facem într-un mod special. Va trebui să facem din asta un ritual. Desigur, înainte de a începe efectiv să mâncăm, va trebui să ne rugăm împreună pentru a-i face pe toți conștienți de sacralitatea a ceea ce suntem pe punctul să facem. Iar când mâncăm împreună noi suntem adunați ca și prieteni. Cineva spusese că ne spunem unul altuia când ne aflăm la aceiași masă că suntem legați unul de altul printr-un mister ce transcende aparențele. Chiar și când suntem departe noi tot suntem adunați fiindcă suntem o familie ori suntem prieteni.

Așa că întrebarea cu care aș dori să închei este, Ne este foame de pâinea ce vine de sus din ceruri și ne este sete de cuvintele vieții veșnice? Amin