2 noiembrie – Pomenirea tuturor credincioșilor răposați

Iob 19,1.23-27a
Rom 5,5-11
In 6,37-40

Ce ne așteaptă după moarte? Dumnezeu are un plan magnific pentru noi. Cu toți suntem conștienți de aparițiile Fecioarei Maria de la Knock, Lourdes și Fatima, de aparițiile lui Isus, de exemplu Faustinei. Sunteți conștienți de aparițiile îngerilor de exemplu, îngeri care au apărut celor trei copilași la Fatima. De asemenea, Dumnezeu în marea sa milostivire a permis și sufletelor din purgator să comunice cu sfinți de-a lungul istoriei Bisericii, de exemplu, sfânta Ecaterina de Genoa, parohul de Ars, sfânta Maria Margareta, sfântul Ioan Bosco, sfânta Faustina și tot de la ei am învățat atât de multe despre purgator. În primele momente de după moarte noi îl vom vedea pe Dumnezeu într-o manieră obscură, însă destul cât să ne provoace o dorință enormă. Această vedere a lui Dumnezeu după moarte este mult mai mare decât orice altceva avem pe pământ însă nimic nu se compară cu vederea lui Dumnezeu în ceruri. Apoi, dacă noi încă nu suntem potriviți pentru cer atunci vom alege purgatoriul. Dacă purtați haine foarte murdare nu veți dori să luați în brațe pe cineva care are hainele complet imaculate. Tot la fel e și cu sufletele care l-au văzut pe Dumnezeu și au realizat că au hainele murdare și că încă nu sunt gata să îl îmbrățișeze pe Dumnezeu. Nu Dumnezeu e cel care ne trimite în purgator, ci noi alegem purgatorul pentru a putea fi curățați. Cuvântul purgator tradus înseamnă curățare.

Înainte de a merge în purgator sufletul deja a avut parte de o vedere parțială a lui Dumnezeu motiv și pentru care în purgator sufletul are parte de acea nostalgie față de acea iubire a lui Dumnezeu. Purgatorul este o iubire incompletă impusă de către impuritatea noastră înainte de a fi primiți pe deplin în brațele lui Dumnezeu. În purgator noi suntem curățați de păcatele noastre pentru ca să putem întra cu hainele potrivite în ceruri. În purgator sufletele sunt profund îndrăgostite de Dumnezeu fiindcă ei deja l-au văzut pe Dumnezeu și tocmai această dorință arzătoare de Dumnezeu e cea care îi curăță. Însă oare sufletele sunt triste sau fericite în purgator? Ele sunt bucuroase fiindcă au siguranța întâlnirii cu Dumnezeu. Este o bucurie mai mare decât orice altceva de pe pământ motiv și pentru care nu mai doresc să se întoarcă pe pământ. Tristețea din purgator se datorează despărțirii de Dumnezeu însă bucuria este mult mai mare decât tristețea. Acesta este motivul pentru care spun că Dumnezeu are un plan minunat pentru noi când vom muri însă acum aș dori să mai adaug ceva, adică Dumnezeu are un plan minunat pentru noi pentru că atunci când vom muri noi vom sta în purgator dacă nu suntem gata deja de aici pentru cer.

Acum când încă suntem în viață putem dobândi merite din suferințele noastre, însă când vom muri timpul în care am putut dobândi merite și pentru a crește din suferințele noastre va trece. Suferința din purgator este spre curățare, purificare. În purgator sufletele depind de rugăciunile noastre a celor vii. Dacă un copil ar cădea în fața noastră nu am sta să ne gândim de două ori dacă să îl ajutăm sau nu ci am sări imediat. Tot la fel putem ajuta și sufletele din purgator. Evident e faptul că cea mai bună rugăciune pentru sufletele din purgator este sfânta Liturghie pentru faptul că Isus se oferă din nou ca jertfă Tatălui său pentru noi. Apoi, putem uni suferințele noastre cu patima lui Isus de dragul acelor sufletele. Ne putem ruga rozariul și putem dobândi indulgențe. De fapt am putea spune că e destul de crud să nu obții indulgențe pentru ei când știm cât de mult bine le face aceste rugăciuni ale noastre. De la persoanele mistice am învățat că Fecioara Maria e cea care vine să ia sufletele din purgator pentru a le duce în ceruri și că tot ea e cea care adesea le mai aduce alinare în purgator asemenea îngerilor. Așa că ori de câte ori oferim rugăciuni și suferințele în mâinile Mariei va trebui să o facem știind că ea știe unde e mai mare nevoie de ele.

E oare posibil să putem evita să mergem în purgator? Da, însă ține complet de modul în care ne trăim viețile. Putem înțelege că toate aceste păcate împotriva carității, ostilității, refuzului de a ne împăca, amărăciunii din noi, a respingerii celorlalți și a criticării oamenilor pe care nu îi dorim ne vor trimite în purgator. Nu degeaba se spune că mândria este unul din cele șapte păcate capitale. Dar tâlharul căit de lângă Isus? Isus i-a promis paradisul în exact aceiași zi (Lc 22,43). Umilința, iubirea și abandonul în mâinile lui Dumnezeu sunt cheile ce duc direct în ceruri iar tâlharul căit a dat dovadă de umilință, iubire și abandon, motiv și pentru care Isus i-a și promis că îl va lua în paradis. În prima scrisoare a lui Petru putem citit dragostea acoperă o mulțime de păcate (4,8). Sfântul Ioan al Crucii scrisese, Providența divină mereu oferă în viața de zi cu zi curățarea de care este nevoie pentru a merge direct în ceruri când vom muri.

Ceea ce sfântul Ioan al Crucii dorea să spună e că Dumnezeu în marea sa milostivire ne permite să avem parte de încercări, suferințe, boli și greutăți în timpul vieții pentru ca noi să putem merge direct în rai când vom muri. De ce atunci nu mergem direct în rai? Pentru faptul că atunci când aceste greutăți și suferințe ne apar în cale, noi ne răzvrătim în loc să le îmbrățișăm. Nu dorim să ne cărăm crucea după Isus. Și din nou amintesc de cuvintele apostolului Petru, dragostea acoperă o mulțime de păcate (1Pt 4,8).

În încheiere vă invit ca în această lună noiembrie să unim rugăciunile și suferințele noastre cu suferințele lui Isus, și să le punem în mâinile Mariei pentru ca ea să facă cu ele ceea ce dorește și să poată ajuta cât mai multe suflete din purgator. Amin