Luni din săptămâna a 3-a a Paştelui

 In 6,22-29

Discursul despre pâinea vieții

Profetul Isaia adresase următoarea întrebare, De ce cântăriți argint pentru ceea ce nu este pâine? De ce trudiți pentru ceea ce nu satură? (Is 55,2).

Isus, în textul evangheliei de astăzi, va enunța aceiași întrebare pe care a pus-o și profetul, în momentul în care a început să mustre mulțimile care îl căutau și îl urmau din cauza unor motive greșite. Tot ceea ce căutau ei era doar o masă gratuită. Mulțimile îl căutau fiindcă Isus le satisfăcea foamea. Cu alte cuvinte, abordarea lor era una pur materială. Dacă stăm să ne gândim mai bine e de înțeles reacția lor, mai ales că mare parte din populație încă trăiește în sărăcie iar alimentele sunt o nevoie de bază, fără mâncare nu avem cum să supraviețuim. Acesta e și motivul pentru care Isus le-a spus astăzi, Adevăr, adevăr vă spun: mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat.  Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică (v.26-27). Isus îi invită pe cei care îl ascultau să tindă spre alte realități mult mai înalte. El le spune să lucreze pentru hrana care va ține foamea la distanță pentru totdeauna, adică trupul și sângele Domnului, Cuvântul său și împlinirea voinței lui Dumnezeu, adică hrănirea celor înfometați, a face dreptate celui asuprit, eliberarea prizonierilor, îngrijirea bolnavilor și a celor bătrâni, salvarea copiilor nenăscuți, educarea celor tineri, adăpostirea celor fără adăpost și multe altele asemenea, însă numai după ce își vor satisface hrana fizică, a trupului. Iar asta fiindcă, după cum spune și proverbul, Nu poți lucra pe stomacul gol.

De fapt, a tinde la realități mult mai înalte, este un aspect prezent în toate religiile din lume. Suntem continuu sfătuiți să dorim și să muncim pentru lucrurile care contează cu adevărat. Până și Platon, își încuraja discipoli să iubească ideile eterne și să respingă mereu umbrele. În creștinism, aceasta o găsim  în cadrul predicii de pe Munte, în care Isus le spunea celor care îl ascultau, Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga! Prin aceste cuvinte el se referă și la darurile lui Dumnezeu, în special la darurile sale spirituale. Isus însă îi pregătea pentru unul dintre cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu, pentru trupul său euharistic și pentru sângele fiului său, pe care Isus deja începuse să îl reveleze lor.

Conform unui autor anume, există două tipuri de foame. Cea fizică și cea spirituală. Exemple de foame spirituală sunt, foamea de adevăr, pentru viață și pentru iubire. Doar Dumnezeu poate satisface foamea spirituală din inima și sufletul nostru. Iar asta fiindcă numai Isus ne oferă o nouă relație cu Dumnezeu, adică, O viață de iubire și slujire, și iertare a celorlalți care corespunde cu milostivirea și bunătatea lui Dumnezeu; o viață de sfințenie și curăție care corespunde cu sfințenia lui Dumnezeu; și o viață de încredere și supunere care corespunde cu înțelepciunea lui Dumnezeu.

Chiar și prepararea și pregătirea unei mese acasă, ea nu e doar pentru a satisface foamea fizică ci chiar pentru a ne hrăni și sufletul. Ori de câte ori pregătim masa și mâncăm bucatele va trebui să avem grijă să o facem într-un mod special. Va trebui să facem din asta un ritual. Desigur, înainte de a începe efectiv să mâncăm, va trebui să ne rugăm împreună pentru a-i face pe toți conștienți de sacralitatea a ceea ce suntem pe punctul să facem. Iar când mâncăm împreună noi suntem adunați ca și prieteni. Cineva spusese că ne spunem unul altuia când ne aflăm la aceiași masă că suntem legați unul de altul printr-un mister ce transcende aparențele. Chiar și când suntem departe noi tot suntem adunați fiindcă suntem o familie ori suntem prieteni.

Așa că întrebarea cu care aș dori să închei este, Ne este foame de pâinea ce vine de sus din ceruri și ne este sete de cuvintele vieții veșnice? Amin