Luni din săptămâna a 6-a de peste an – 2

Mc 8,11-13

Semnul din cer

Plecând din orașul Hamburg din Germania, într-o bună zi pentru a da un concert în Londra, violonistul Fritz Kreisler a avut o oră liberă până să plece vaporul din port. S-a aventurat într-un magazin de muzică, în care proprietarul l-a întrebat dacă se poate uita la vioara Kreisler pe care o purta în mână. După ce a pus mâna pe ea, acesta a și fugit cu ea în mână și s-a întors cu doi polițiști. Unul din cei doi polițiști i-au spus că ești arestat.

Pentru ce? A întrebat Kreisler. Fiindcă aveți vioara lui Fritz Kreisler, i-a spus polițistul. Eu sunt Fritz Kreisler, i-a răspuns acesta. Nu ține asta cu noi, vin-o la secție, i-a spus polițistul.

Cum vaporul lui Kreisler avea să plece de curând, nu mai exista timp deloc de explicații prelungite. Așa că Kreisler a cerut vioara și a cântat o piesă pe care o cunoștea el cel mai bine. Acum ești mulțumit? a întrebat. Și erau.

Cât de buni suntem noi la citit semne? Oameni din timpul lui Isus se așteptau ca venirea lui Mesia să fie însoțit de semne extraordinare și minuni care să de-a dovadă de misiunea sa. Acesta este motivul pentru care, farisei au cerut un semn de la Isus. Însă părerea lor că Isus era un Mesia fals era deja formată, din moment ce existaseră deja mulți alți falși Mesia, care și ei au făcut afirmații puternice și și-au atras numeroși discipoli, precum căderea zidului Ierusalimului sau despărțirea râului Iordan în două. Intenția lor era aceea de a-l da de gol, de a-i submina autoritatea, de a-l discredita complet și de a-l face să piardă suportul din partea oamenilor.

Însă Isus refuză să le de-a semnul pe care l-au cerut ca dovadă că el este Mesia. Iar asta fiindcă miracolele pe care le făcuse el până atunci sunt dovezi clare. Acestea ar fi trebuit să fie niște dovezi clare. Cu altă ocazie, Isus le-a spus că V-am spus, și nu credeți. Faptele pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea dau mărturie despre mine, însă voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile mele.

Dar noi? De fiecare dată când întâlnim evenimente ce depășesc puterea noastră de înțelegere îi cerem lui Dumnezeu un semn care să facă lumină în privința acelor evenimente? Sunt foarte multe momente în are rațiunea noastră umană nu le poate explica sau verifica. De cele mai multe ori insistăm asupra acestor semne pentru ca ele să ne împrăștie dubiile din inimă și minte.

De aceea și sunt multe momente în care noi nu reușim să înțelegem ce dorește Dumnezeu de la noi. De fapt, el dorește să se reveleze pe sine însuși în moduri diferite și în situații diferite pentru ca noi să putem crede în el tot mai mult și să avem încredere în el. Iar această credință în el este darul său pentru noi, este însăși harul. Iar acest har poate fi primit doar în umilință și ascultare. Aplicând aceasta credinței noastre în Cristos, sfântul papă Ioan Paul al II-lea a spus că Nu avem cum să ajungem la plinătatea contemplației feței Domnului doar prin propriile noastre eforturi, ci prin a  permite harului să ne ia de mână. Iar cel mai bun mod prin care ne putem dezvolta și crește credința în Cristos este experiența tăcerii și a rugăciunii.

Dumnezeu vrea să ne respecte libertatea. El ne dă destulă lumină pentru a putea accepta adevărul său în mod liber, și destul întuneric pentru a putea respinge adevărul dacă aceasta e ceea ce ne dorim. Dumnezeu nu vrea să fim păpuși. El vrea fii și fiice. Amin