Marți din săptămâna a 3-a a Paştelui
SF. MARCU, ev.
Culoare: alb
Psaltire: III
Liturghie proprie,
prefaţă pentru Paşti (II, III, IV sau V)
Fap 7,51-8,1a
Ps 30
In 6,30-35
Ant. la intrare Ap 19,5; 12,10
Laudaţi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toţi cei care vă temeţi de el, mici şi mari, pentru că a venit mântuirea şi puterea şi domnia Unsului său, aleluia.
Rugăciunea Zilei
Dumnezeule, care deschizi împărăţia cerească celor renăscuţi din apă şi din Duhul Sfânt, sporeşte în noi, slujitorii tăi, harul pe care ni l-ai dăruit, pentru ca, spălaţi fiind de toate păcatele, prin îndurarea ta, să nu fim lipsiţi de bunurile făgăduite. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Doamne Isuse, primeşte duhul meu!
Citire din Faptele Apostolilor 7,51-8,1a
În zilele acelea, Ştefan a spus poporului, bătrânilor şi cărturarilor: “Încăpăţânaţi, cu inimile şi urechile păgâne, voi vă împotriviţi întotdeauna Duhului Sfânt. Aşa au fost părinţii voştri, aşa sunteţi şi voi! 52 Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Ei i-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pe care voi, acum, l-aţi trădat şi l-aţi ucis. 53 Voi aţi primit Legea prin slujirea îngerilor şi nu aţi păzit-o”. 54 Când au auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55 Dar Ştefan, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptaţi spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu 56 şi a zis: “Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!” 57 Atunci ei, strigând cu glas puternic, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit împreună asupra lui 58 şi, scoţându-l din cetate, aruncau cu pietre asupra lui. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59 Şi, în timp ce îl loveau cu pietre, Ştefan a strigat, zicând: “Doamne Isuse, primeşte duhul meu!” 60 Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: “Doamne, nu le socoti păcatul acesta!” Şi, spunând aceasta, a adormit. 8,1a Şi Saul era de acord cu uciderea lui.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),3cd-4.6 şi 7b şi 8a.17 şi 21ab (R.: 6a)
R.: În mâinile tale, Doamne, încredinţez duhul meu.
sau:
Aleluia.
3cd Fii pentru mine o stâncă de scăpare,
o cetate întărită, ca să mă mântuieşti!
4 Tu eşti stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă! R.
6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat.
7b Eu îmi pun încrederea numai în Domnul.
8a Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea ta. R.
17 Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,
mântuieşte-mă în îndurarea ta!
21ab Tu îi ascunzi sub protecţia feţei tale
de uneltirile omului. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 6,35ab
(Aleluia) “Eu sunt pâinea vieţii, spune Domnul. Celui care vine la mine nu-i va mai fi niciodată foame”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă va da pâinea din cer, cea adevărată.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,30-35
În acel timp, mulţimea i-a spus lui Isus: “Ce semn faci tu ca să vedem şi să credem în tine? Ce înfăptuieşti? 31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer»”. 32 Atunci, Isus le-a zis: “Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă va da pâinea din cer, cea adevărată. 33 Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă viaţă lumii”. 34 Ei i-au zis: “Doamne, dă-ne întotdeauna pâinea aceasta!” Isus le-a spus: 35 “Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine, nu-i va mai fi sete niciodată”.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioșilor
Fraților preaiubiți, astăzi în sărbătoarea sfinților apostoli Filip și Iacob, să îl rugăm pe bunul Dumnezeu să ne acorde toate aceste rugăciuni pe care le punem acum în fața lui spunând cu toți împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm pentru papa Francisc și pentru toți episcopi Bisericii, ca mărturia apostolilor Filip și Iacob să le de-a harul de a-l proclama pe Cristos înviat. R.
- Ne rugăm pentru toți cei care îl cinstesc pe sfântul Filip și Iacob ca patron al lor, ca ei să crească în sfințenie și cu respect reciproc asemenea apostolilor. R.
- Ne rugăm ca apostoli Filip și Iacob să vegheze asupra bisericii noastre, pentru ca toți să devenim cu adevărat frați în totală grijă și iubire reciprocă. R.
- Ne rugăm în această zi mondială a libertății presei pentru munca esențială de aducere a adevărului la oameni, fără frică sau favoritisme. R.
- Ne rugăm și pentru toți membri profesioniști ai presei care au murit dar și pentru toți cei închiși de guverne dictatoare, ca adevărul să prevaleze mereu. R.
- Ne rugăm și pentru toți preoți și episcopi răposați, ca bunul Dumnezeu să îi ducă cât mai repede în casa sa cerească. R.
Doamne Dumnezeul nostru, permite te rugăm ca adevărul și iubirea ta să rămână mereu în noi, pentru ca astfel să putem trăi viața noastră creștină pe deplin. Îți cerem acestea prin Cristos Domnul Nostru. Amin
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtășanie Rom 6,8
Dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu Cristos, aleluia.
După Împărtășanie
Te rugăm, Doamne, priveşte cu bunătate la poporul pe care ai binevoit să-l reînnoieşti prin tainele veşnice şi călăuzeşte-l la învierea trupului, spre slava nepieritoare. Prin Cristos, Domnul nostru.
Marți din săptămâna a 3-a a Paștelui – 4
In 6, 30-35
Hrana trupului și a sufletului
Am dat zilele acestea de o poveste destul de interesantă și de emoționantă despre un cuplu tânăr, el avea 23 de ani iar ea 22. Ei abia se căsătorise de un an. Asta se întâmplase în Paris în anul 1905. Acești doi tineri erau amândoi extrem de inteligenți și amândoi studiaseră la Universitatea din Sorbona. Amândoi erau atrași de profesori care susțineau că științele naturale puteau răspunde la întrebările umane asupra vieții și morții. Însă într-un final acești doi tineri și-au dat seama că aceste științe și răspunsurile lor erau afirmații goale. O perioadă lungă de timp au fost amândoi în depresie, o depresie atât de mare încât deciseseră chiar să se sinucidă și să moară împreună dacă nu vor reuși să descopere cât mai repede sensul vieții. Abia luaseră împreună această decizie când au ajuns la urechile lor niște lucruri destul de interesante despre un scriitor creștin pe nume Leon Bloy (1846-1917). Disperați după o rază de lumină au cerut un interviu cu marele autor. Aceasta avea să fie ultima lor încercare de a găsi adevărul asupra vieții. Dacă Bloy avea să se dovedească că nu ajunge măcar la nivelul celorlalți profesori, atunci aveau să se sinucidă. Din fericire pentru ei, Bloy i-a adus la Cristos. Un an mai târziu, amândoi s-au convertit la catolicism. Numele lui a fost Jacques Maritain (1882-1973). El a devenit cel mai mare filosof, unul dintre cele mai mari voci ale secolului 20. Iar numele ei a fost Raissa Maritain. Ea a scris poezie, eseuri, lucrări mistice de o mare profunzime ce au jucat un rol important în re-evanghelizarea Franței.
Această poveste a soților Maritain e doar una din sutele de istorii de convertiri asemănătoare. Ei au simțit că ceva important le lipsește pentru a putea trăi așa cum se cuvine, însă nu erau capabili să îi spună pe nume, cu atât mai puțin să știe unde și cum să o găsească. Însă odată ce l-au descoperit pe Cristos, ei au dat mărturie de acea experiență a păcii și a bucuriei pe care nu au crezut că e posibilă și că există. Cu alte cuvinte, au descoperit cât de adevărate sunt cuvintele pe care Isus le-a spus în evanghelia de astăzi: Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine, nu-i va mai fi sete niciodată” (v.35).
În textul evangheliei de astăzi, am putut vedea că cu toate că Isus tocmai furnizase mulțimii o masă plină și gratis cu o zi înainte, ei tot doreau ca Dumnezeu să vină la ei în termeni lor (v.30). Ei au menționat de mana pe care Moise o dăduse ca hrană pentru poporul înfometat de pe drumul lor prin deșert ca semn al aprobării lui Dumnezeu; ei nu au făcut nici o mențiune asupra nemulțumirii înaintașilor lor. Isus le-a spus că nu Moise a fost cel care le-a dat mana, ci a fost Dumnezeu. Iar pâinea cuvântului lui Dumnezeu dă viață lumii (v.33). După care Isus i-a uimit cu afirmația sa că El însuși este Pâinea vieții.
În această săptămână noi avem ocazia să auzim acest întreg capitol 6 din evanghelia lui Ioan în care putem observa diverse nuanțe pe care Isus le-a dat pâinii vieții. În paragraful de astăzi, Isus face referință la ea prin menționarea mâncării trupului său și a băuturii sângelui său tuturor celor care vin la El și cred în învățăturile sale. Verbele folosite aici nu sunt efectiv cele de mâncat și băut, și de a veni și de a crede. Acesta e motivul pentru care la fiecare sfântă Liturghie, Liturgia Cuvântului mereu are loc înainte de Liturgia Euharistică. Noi ne deschidem urechile și inimile la primirea cuvântului lui Isus-pâinea vieții înainte după care ne deschidem gurile pentru a-l primi pe Isus Euharisticul-pâinea vieții.
În încheiere vă invit să nu uitați că Isus a spus destul de clar că El nu a venit pentru a înlocui Torah. El nu este Torah, el este calea spre viața veșnică. Dacă noi nu ne vom umple cu El, atunci suntem goi și înfometați dar mai ales suntem morți spirituali. Noi suntem ceea ce mâncăm. Dacă pentru viața noastră intelectuală și spirituală vom căuta numai mâncare dăunătoare precum faima, puterea, bogăția, atunci ne vom ucide intelectul și spiritul de malnutriție. Amin.
Alte teme de predici sau cateheze
- Isus adevărata pâine din ceruri.
- Ștefan imită sentimentele lui Cristos.
- Paul, un complice la moartea lui Ștefan.
Marţi din săptămâna a 3-a a Paştelui – 4
In 6, 30-35 Hrana trupului și a sufletului Am dat zilele acestea de o poveste destul de interesantă și de emoționantă despre un cuplu tânăr, el avea 23 de ani
Marţi din săptămâna a 3-a a Paştelui – 3
In 6, 30-35 Foamea și setea de Euharistie Oare nu ar fi fost frumos dacă nu ne-ar fi niciodată sete sau foame? Ceea ce e cu adevărat fascinant e faptul
Marţi din săptămâna a 3-a a Paştelui – 2
Într-o lume care oferă totul instant, se pare că nu mai avem nevoie decât de inconștiență. Căutăm mai multe, mai mult confort, mai mulți bani, informații cât mai rapide, putere și altele asemenea....
Marţi din săptămâna a 3-a a Paştelui – 1
Evreii mereu au considerat mana din deșert ca fiind pâinea lui Dumnezeu. Exista, de asemenea și o puternică concepție rabinică precum că atunci când va veni Mesia, acesta va da mană din cer.