miercuri, 18 noiembrie 2020

Miercuri din săptămâna a 33-a de peste an

Sfinţirea Bazilicilor „Sf. Petru” şi „Sf. Paul” *; Fer. Carolina Kozka, fc. m.

Culoare:    verde (alb)
Psaltire
:    IV

Liturghie la alegere,
prefaţă comună

Ap 4,1-11
Ps 150
Lc 19,11-28

LECTURA I

Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul, Dumnezeul
cel atotputernic, cel care era, care este şi care vine!

Citire din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 4,1-11
Eu, Ioan, am privit şi iată o uşă deschisă în cer şi glasul cel dintâi, pe care îl auzisem ca pe o trâmbiţă când vorbea cu mine, mi-a zis: „Urcă aici şi-ţi voi arăta cele ce trebuie să fie după acestea!” 2 Deodată, am fost răpit în Duh şi, iată, un tron era în cer, iar pe tron şedea cineva! 3 Iar cel care şedea era asemănător la vedere cu piatra de iaspis şi de sardiu, iar curcubeul care înconjura tronul era asemănător la vedere cu smaraldul. 4 În jurul tronului se aflau alte douăzeci şi patru de tronuri, iar pe tronuri şedeau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe şi având pe cap coroane din aur. 5 Iar din tron ieşeau fulgere, glasuri şi tunete; şapte făclii de foc ardeau în faţa tronului: acestea sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu. 6 În faţa tronului era ca o mare de sticlă asemenea cristalului. În mijloc, în jurul tronului, erau patru fiinţe pline cu ochi în faţă şi în spate. 7 Fiinţa cea dintâi era asemenea unui leu; a doua fiinţă, asemenea unui viţel; a treia fiinţă avea o faţă ca de om, iar a patra fiinţă era asemenea unui vultur care zboară. 8 Cele patru fiinţe, având fiecare câte şase aripi, erau pline de ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte spuneau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul, Dumnezeul cel atotputernic, cel care era, care este şi care vine!” 9 Iar când fiinţele dădeau glorie, cinste şi mulţumire celui care şade pe tron şi care este viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea celui care şade pe tron şi se prosternau înaintea celui care este viu în vecii vecilor şi îşi aruncau coroanele înaintea tronului, spunând: 11 „Vrednic eşti tu, Domnul şi Dumnezeul nostru, să primeşti gloria, cinstea şi puterea, căci tu ai creat toate şi prin voinţa ta au luat fiinţă şi au fost create”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 150,1-2.3-4.5-6 (R.: Ap 4,8b)
R.: Sfânt, sfânt, sfânt eşti, Doamne, Dumnezeule atotputernic!

1 Lăudaţi-l pe Domnul în sanctuarul său,
lăudaţi-l în firmamentul puterii sale!
2 Lăudaţi-l pentru faptele sale minunate,
lăudaţi-l pentru măreţia sa nesfârşită! R.

3 Lăudaţi-l cu sunete de trâmbiţă,
lăudaţi-l cu alăută şi harpă!
4 Lăudaţi-l cu timpane şi dansuri,
lăudaţi-l cu instrumente de suflat şi coarde! R.

5 Lăudaţi-l cu cimbale plăcut sunătoare,
lăudaţi-l cu cimbale de veselie!
6 Să-l laude pe Domnul toată suflarea! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE      cf. In 15,16

(Aleluia) Eu v-am ales pe voi ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA

De ce nu ai pus banii mei la bancă?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,11-28
În acel timp, Isus le-a mai spus o parabolă, pentru că se apropiau de Ierusalim, iar ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate în curând. 12 Aşadar, le-a spus: „Un om nobil a plecat într-o ţară îndepărtată ca să primească un regat şi apoi să se întoarcă. 13 A chemat zece dintre servitorii săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: «Investiţi-le până când voi veni!» 14 Însă cetăţenii săi îl urau şi au trimis în urma lui o solie, să spună: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi». 15 Când s-a întors, după primirea regatului, a poruncit să fie chemaţi la el servitorii cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câştigat. 16 Când a venit primul, a spus: «Stăpâne, mina ta a adus venit alte zece mine». 17 El i-a zis: «Bine, servitor bun! Pentru că ai fost fidel peste puţine lucruri, să ai autoritate peste zece cetăţi». 18 Apoi a venit al doilea şi a spus: «Mina ta, stăpâne, a mai făcut cinci mine». 19 Iar el i-a spus: «Şi tu vei fi peste cinci cetăţi». 20 A venit un altul şi i-a spus: «Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-un ştergar, 21 întrucât m-am temut de tine, căci eşti un om aspru: iei ce nu ai pus şi seceri ce nu ai semănat». 22 El i-a spus: «Din gura ta te judec, servitor rău! Ştiai că sunt un om aspru; că iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat. 23 Atunci, de ce nu ai pus banii mei la bancă? La întoarcere, i-aş fi luat cu dobândă». 24 Şi a zis celor care erau de faţă: «Luaţi mina de la dânsul şi daţi-o celui care are zece mine!» 25 Dar ei i-au zis: «Stăpâne, are deja zece mine!» 26 «Vă spun: oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are. 27 Iar pe duşmanii mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!»” 28 Spunând acestea, Isus a pornit înainte, urcând spre Ierusalim.

Cuvântul Domnului

Miercuri din săptămâna a 33-a de peste an – 2

Lc 19,11-28

Parabola minelor

Poporul a crezut că Împărăția lui Dumnezeu avea să apară imediat. Însă Isus le atrage atenția și le spune că împărăția lui Dumnezeu nu va apărea imediat. Ci că ea deja a început însă nu a ajuns pe deplin la împlinire. Iar până atunci, Isus ne-a sfătuit să lucrăm pentru împărăție, adică să ne folosim talanți, binecuvântările și harurile spre mai marea glorie a lui Dumnezeu și de a face bine aproapelui nostru. Dar mai presus de toate Isus ne-a chemat la pocăință. Pocăința înseamnă să schimbi mintea sau scopul unei persoane. În termeni împărăției, o carte intitulată Cuvântul în studiul viu al Bibliei, spunea că ea implică următoarele cinci schimbări.

Primul e o schimbare de loialitate. Dacă Cristos este rege, atunci el merită și trebuie să primească onoarea, loialitatea și ascultarea noastră. Va trebui să ne punem sub autoritatea și puterea lui. Orice ne-ar spune, noi să fim determinați să și facem. Acesta e și scopul atâtor de repetate cuvinte din rugăciunea Tatăl Nostru, Vie împărăția ta, facă-se voia ta precum în cer așa și pe pământ.

Doi, o schimbare în așteptări. Una din dificultățile pe care oameni le au în ceea ce privește ideea de împărăție e aceea că ea pare că încă nu a început deloc. Iar lumea pare să se îndepărteze tot mai mult de Dumnezeu zi de zi. Iar ca și rezultat, e destul de ușor să trăiești pentru acum și aici, ca și cum această viață prezentă e tot ce contează. Însă în împărăție e mult mai mult pentru viață decât doar ceea ce vedem acum. Isus face promisiuni referitoare la o viitoare împărăție chiar dacă ea încă nu a fost împlinită pe deplin însă a fost deja stabilită și va dura veșnic (Mt 6,13).

Trei, o schimbare în valori. Cultura noastră de astăzi pune preț atât de tare pe realizări, succes, independență și imagine. Alte culturi pun valoare enorm de mare pe alte calități. Însă valorile împărăției reflectă ceea ce contează cel mai mult pentru Dumnezeu. Isus descrie un număr din valorile sale în evanghelia lui Matei la capitolul 5, versetele 5-10, pasaj cunoscut și cu numele de fericiri. Multe persoane adoptă aceste valori ale împărăției și fac alegeri care reflectă acele valori la locul lor de muncă, în familiile lor și în comunitățile lor.

Patru, o schimbare în priorități. Adevăratul test al valorilor oamenilor este modul în care ei își petrec timpul și bani. Isus a vorbit direct pe această problemă în termeni împărăției (Mt 6,24-34). El nu a diminuat valoarea muncii sau a nevoii de bunuri materiale. Însă i-a provocat pe cei care îl urmau să aducă valorile împărăției în viața lor de zi cu zi. Căutați mai întâi împărăția…(Mt 6,33), nu face nimic altceva decât să pună o perspectivă asemenea-lui-Cristos asupra muncii omului și a rezultatului ei.

Cinci, o schimbare în misiunea vieții. Unii oameni sunt determinați să realizeze lucrări mărețe în viața lor. Alți trăiesc fără pic de ajutor sau susținere zi de zi, fără a avea un scop sau vreo direcție. Isus însă afectează perspectiva vieții unei persoane. El le oferă celor care îl urmează un scop și o misiune, de a trăi ca membri ai împărăției și să promoveze valorile împărăției în viața și munca lor de zi cu zi. Și într-un final, el dorește ca toți cei care îl urmează să extindă mesajul său până la marginile pământului, pentru ca astfel toți oameni să aibă oportunitatea de a-și oferi loialitatea lui, Mântuitorului și Regelui lor (Mt 28,18-20).

Și voi încheia cu o întrebare la care vă invit să reflectăm cu toți, Sunt zone în viața noastră care nu primesc vreo schimbare doar pentru faptul că sunt bune așa cum sunt acum? Să nu uitați niciodată că bunul poate deveni cu ușurință dușmanul binelui. Amin.