sâmbătă, 13 februarie 2021

Sâmbătă din săptămâna a 5-a de peste an

Sf. Martinian, pustnic

Culoare:    verde
Psaltire
:    I

Liturghie la alegere,
prefaţă comună

Gen 3,9-24
Ps 89
Mc 8,1-10

LECTURA I

Domnul Dumnezeu l-a trimis din grădina Edenului
ca să lucreze pământul din care a fost luat.

Citire din cartea Genezei 3,9-24
În zilele acelea, Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?” 10 El a răspuns: „Am auzit glasul tău în grădină şi mi-a fost frică, pentru că sunt gol, şi m-am ascuns”. 11 Şi el a zis: „Cine ţi-a făcut cunoscut că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” 12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat”. 13 Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: „De ce ai făcut aceasta?” Femeia i-a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat”. 14 Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut aceasta, blestemat să fii mai mult decât toate animalele şi toate fiarele câmpului; pe pântece să umbli şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! 15 Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul”. 16 I-a spus femeii: „Voi înmulţi suferinţele tale când vei fi însărcinată şi vei naşte copiii în durere. Te vei simţi atrasă către bărbatul tău, iar el te va stăpâni”. 17 Şi i-a spus lui Adam: „Pentru că ai ascultat de femeia ta şi ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci, blestemat să fie pământul din cauza ta! Cu trudă te vei hrăni din el în toate zilele vieţii tale! 18 Spini şi mărăcini îţi va face să răsară şi vei mânca iarba câmpului. 19 În sudoarea frunţii tale vei mânca pâine până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat. Pentru că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”. 20 Şi omul a dat femeii sale numele de Eva, pentru că ea a devenit mama tuturor celor vii. 21 Domnul Dumnezeu a făcut omului şi femeii sale tunici de piele şi i-a îmbrăcat. 22 Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a devenit ca unul dintre noi cunoscând binele şi răul! Şi acum, să nu-şi întindă mâna să ia şi din pomul vieţii să mănânce şi să trăiască veşnic!” 23 Şi Domnul Dumnezeu l-a trimis din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care a fost luat. 24 Şi l-a izgonit pe om şi a pus să stea la răsăritul grădinii Eden heruvimi şi sabia de foc rotitoare, ca să păzească drumul spre pomul vieţii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 89(90),2.3-4.5-6.12-13 (R.: 1)
R.: Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu din generaţie în generaţie.

2 Mai înainte de a se fi născut munţii,
mai înainte să fi fost plămădit pământul şi lumea,
din vecie şi până în vecie tu eşti Dumnezeu. R.

3 Tu îl faci pe om să se întoarcă în ţărână,
tu ai spus: „Întoarceţi-vă, fiii lui Adam!”
4 Pentru că, în ochii tăi, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
şi ca o strajă de noapte. R.

5 Îi iei ca un şuvoi; sunt ca un vis;
6 dimineaţa sunt ca iarba care creşte;
dimineaţa înfloreşte şi creşte,
seara este cosită şi se usucă. R.

12 Învaţă-ne să numărăm zilele noastre,
ca să dobândim înţelepciunea inimii!
13
 Întoarce-te, Doamne; până când?
Ai milă de slujitorii tăi! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE             Mt 4,4b

(Aleluia) „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA

Au mâncat şi s-au săturat.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,1-10
În zilele acelea, adunându-se din nou o mulţime mare şi neavând ce să mănânce, Isus i-a chemat pe discipoli şi le-a spus: 2 „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. 3 Dacă îi trimit acasă flămânzi, vor leşina pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe”. 4 Discipolii lui i-au răspuns: „Cum ar putea cineva să-i hrănească pe aceştia cu pâine, aici în pustiu?” 5 El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” I-au spus: „Şapte”. 6 Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. Şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor lui ca să le pună înainte. Iar ei le-au pus înaintea mulţimii. 7 Şi mai aveau câţiva peştişori. Binecuvântându-i, a spus ca şi pe aceştia să-i pună înainte. 8 Au mâncat, s-au săturat şi au adunat, din ceea ce a prisosit, din bucăţi şapte coşuri. 9 Erau cam patru mii. El le-a dat drumul 10 şi îndată, urcându-se cu discipolii săi în barcă, a venit în părţile Dalmanutei.

Cuvântul Domnului

Sâmbătă din săptămâna a 5-a de peste an – 4

Mc 8,1-10

A doua înmulțire a pâinilor

Woodrow Wilson spunea că Nimeni nu îl poate adora pe Dumnezeu sau iubi aproapele pe stomacul gol.

Textul evangheliei de astăzi ne va relata minunea lui Isus în care a hrănit cele 4 000 de persoane cu doar șapte pâini ce i-au fost oferite. El i-a hrănit fiindcă acești oameni se aflau cu el de trei zile și fiindcă le era extrem de foame.

Pentru evrei, folosirea cifrelor sacre trei și șapte semnifica manifestarea lui Dumnezeu. Iar asta fiindcă prin trei se reamintește de acel eveniment în care trei animale în vârstă de trei ani au fost jertfite și oferite lui Dumnezeu în momentul în care Abraham a încheiat alianța cu el. De asemenea, când Sarah, soția lui, a pregătit cele trei pâini, pentru cei trei vizitatori neașteptați ce au adus un mesaj, cel al nașterii lui Isaac.

În timp ce numărul șapte, pentru evrei, simbolizează plinătatea sau totalul, completul. Această cifră amintește de crearea lumii de către Dumnezeu în șase zile iar în cea de-a șaptea s-a odihnit. De asemenea mai reamintește și de cele șapte scăldări ale lui Naaman Sirianul în râul Iordan, pentru a fi vindecat de leprozitatea lui.

De fapt, acest miracol al înmulțirii pâinilor și peștilor simbolizează preasfânta Euharistie. Ea prefigurează oferirea lui Isus însuși din nou în euharistie. Iar asta datorită prezenței celor patru elemente sau acte ale preasfintei Euharistii pe care Isus le-a făcut când a luat pâinea, adică primirea pâini sau Ofertoriul, a mulțumit sau rugăciunea Euharistică, a frânt pâinea adică ceea ce face preotul când se cântă Mielul lui Dumnezeu, și dă pâinea tuturor sau sfânta Împărtășanie.

Cu alte cuvinte, ceea ce dorește sfântul Marcu să ne transmită e faptul că sfânta Euharistie reprezintă plinătatea manifestării lui Dumnezeu, poporului său dar și nouă, în Euharistie. Isus satisface foamea noastră de Dumnezeu prin cuvintele sale și prin trupul său care este Euharistia. Astfel, când îl primim în sfânta Împărtășanie, el devine unul cu noi și o parte a noastră.

Asemenea următoarei povestioare pe care am citit-o zilele acestea despre un micuț orfan pe nume Joe, spusă de Edwin White, care s-a dus să fie examinat de doctorul de la orfelinat. Când s-a întors înapoi călugărița l-a întrebat Ce ți-a spus doctorul, Joe? Iar Joe a răspuns, Mi-a spus, ce specimen mic și mizerabil ești. Însă Joe a adăugat apoi că Însă, sora, nu cred că știa că am primit deja prima mea sfântă împărtășanie.

White a continuat să spună că asta e ceea ce ne dă valoare. Că tu și cu mine nu trebuie să luptăm și să ne zbatem pentru a câștiga iubirea și respectul. Pentru că Dumnezeu care ne-a făcut ne iubește foarte mult, și chiar dacă nu suntem prea plăcuți fizic, el tot vine la noi în sfânta Împărtășanie și cu prietenie.

Însă Euharistia nu se termină când preotul ne dă binecuvântarea și trimiterea în pace. Ci va trebui să mergem acasă, la aproapele și în alte locuri pentru al proclama pe Isus ca Domn al nostru. Va trebui să proclamăm că Isus trăiește în noi. Amin