sâmbătă, 4 iulie 2020

Sâmbătă din săptămâna a 13-a de peste an

Sf. Elisabeta a Portugaliei *; Ff. Piergiorgio Frassati; Maria Crocifissa Curcio, călug.

Culoare:    verde (alb)

Psaltire:    I

Liturghie la alegere,

prefaţă comună

Am 9,11-15

Ps 84

Mt 9,14-17

LECTURA I

Îl voi întoarce din captivitate pe poporul meu, Israel.

Citire din cartea profetului Amos 9,11-15
Aşa spune Domnul: „În ziua aceea, voi face să se ridice cortul căzut al lui David. Voi zidi spărturile sale, ruinele le voi ridica şi îl voi reconstrui ca în zilele de odinioară, 12 ca să ia în stăpânire restul lui Edom şi toate neamurile asupra cărora este invocat numele meu – oracolul Domnului care face aceasta. 13 Iată, vin zile – oracolul Domnului – când cel care ară îl va ajunge pe cel care seceră, cel care calcă strugurii în teasc, pe cel care seamănă. Munţii vor picura vin şi colinele se vor topi. 14 Îl voi întoarce din captivitate pe poporul meu, Israel. Vor reconstrui cetăţile devastate şi vor locui; vor planta vii şi vor bea vinul lor, vor face grădini şi vor mânca fructele lor. 15 Îi voi planta în pământul lor şi nu vor mai fi smulşi din pământul lor pe care li l-am dat” – spune Domnul, Dumnezeul tău.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 84(85),9.11-12.13-14 (R.: cf. 9)
R.: Domnul Dumnezeu vorbeşte de pace întregului său popor.

9 Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
El vorbeşte de pace poporului său şi credincioşilor săi
şi celor care se întorc la el cu toată încrederea. R.

11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE   In 10,27

(Aleluia) „Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează”. (Aleluia)

EVANGHELIA

Pot oare nuntaşii să plângă atât timp cât mirele este cu ei?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,14-17
În acel timp, s-au apropiat de el discipolii lui Ioan şi i-au spus: „De ce noi şi fariseii postim mult, iar discipolii tăi nu postesc?” 15 Isus le-a spus: „Pot oare nuntaşii să plângă atât timp cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. 16 Nimeni nu pune un petic dintr-o stofă nouă la o haină veche; căci peticul trage din haină şi ruptura devine mai mare. 17 Nici nu se toarnă vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile se sparg: vinul se varsă, iar burdufurile se strică. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi: astfel, amândouă se păstrează”.

Cuvântul Domnului

Sâmbătă din săptămâna a 13-a de peste an – 3

 

Mt 9,14-17

O doamnă a cumpărat o pereche de papuci nu fiindcă i se potriveau ci fiindcă erau frumoși. Cu toate că se bucura de frumusețea pantofilor ea s-a lăudat prietenilor ei, iar din această cauză a suferit răni, totul din cauza capriciozității ei. Auzind plânsetele ei, fratele ei i-a spus, Din cauza laudei tale acum suferi. Un sens de suferință inutilă. Însă cât privește scopul profund al postului și abstinenței, un credincios i-a adresat unui preot următoarele întrebări, Intenționează Biserica să promoveze suferința în practicarea postului și a abstinenței? Vor fi înțelese aceste practici ale postului și abstinenței ca un tip coercitiv obligatoriu doar pentru faptul că ele sunt văzute ca tradiții importante? Dacă da, atunci care mai este sensul vieții când acea viață e plină de restricții? Aceste întrebări sunt destul de greu de răspuns într-o formă umană.

Dumnezeu, prin profetul Amos, ne transmite mesajul că viața trebuie să fie celebrată. Imaginea reconstruirii ruinelor, abundența sucului de struguri, viei, și fructelor ce nu vor mai fi aruncate din nou, toate aceste imagini ale unei vieți abundente a harului lui Dumnezeu sunt cele care trebuie să ne bucure.

Însă trecând dincolo de bunurile materiale, Isus în evanghelie, scoate în evidență că el este motivul celebrării vieții. Postul și abstinența își pot găsi semnificația în Isus. Necesitatea lor este cerută de dorința de a-l experimenta pe Isus ca Dumnezeu cel viu. Cu alte cuvinte, Isus este vinul cel nou care dă un sens nou vieții pentru ca acea viață să fie celebrată cu bucurie. Burdufurile reprezintă toți credincioși și practicile tradiționale. Ca vin nou, Isus cheamă la reînnoire și schimbare, el ne cheamă să ne întoarcem de la căile noastre păcătoase, de la a fi burdufuri vechi la altele noi.

Postul și abstinența au scopul de a înlătura dorințele excesive ale plăcerilor lumești și să creeze sete și foame pentru valorile mai mari ce pot fi găsite în persoana și învățăturile lui Isus. Făcând astfel, Isus, vinul cel nou, este păstrat în credincios, burduful nou, care la rândul lui este ferit de distrugere. O viață liberă de păcat este cu adevărat o chemare la celebrare.