14 februarie – Sf. Ciril și Metodiu, ep.

Lc 10,1-9

Astăzi avem bucuria de a comemora sărbătoarea a doi frați, a sfinților Ciril și Metodiu. Misiunea lor a cuprins zone vaste din centrul Europei, care cuprinde acum ceea ce noi numim, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croația, Bosnia, Muntenegru și Ucraina. Influența lor a ajuns până și în Austria, Ungaria și Rusia. Toate națiunile au abandonat păgânismul și superstițiile, în favoarea civilizației creștine. Ei au lucrat ca și egali, determinați să planteze credința creștină ca apostoli ai popoarelor slave.

Cei doi sfinți au fost frați, născuți în Tesalonic dintr-o familie aristocrată. Ciril s-a născut în anul 827, iar fratele său Metodiu în anul 815. Au participat amândoi la una dintre școlile reînnoite din Constantinopol unde au excelat. Constantin, care era numele lui Ciril înainte de a deveni călugăr, și-a câștigat renumele de filosof pentru intelectul său desăvârșit. El vorbea opt limbi, inclusiv slavica, motiv și pentru care sfântul Photios l-a numit directorul centrului pentru studiile slavice, pe care el îl fondase la Constantinopol. Fratele său Metodiu fusese numit guvernator al Slavoniei, o provincie din Balcani ce avea populație slavică fiindcă și el era capabil să le vorbească limba. Însă din dorința unei vieții solidare, și-a dat demisia din poziția sa și a devenit un călugăr al mănăstirii Olimpului, din Bitinia. Prin rugăciune continuă, studiu asiduu și ascetism, sfântul Metodiu a devenit echipat și pregătit pentru acea lucrare imensă la care Dumnezeu avea să îl cheme mai târziu.

Abia patriarhul ecumenic sfântul Photios (Fotie) cel care a apreciat calitățile sfântului Ciril, desemnându-i diferite misiuni ecleziastice, pe care el le încheia cu succes și complet. Într-una din aceste misiuni, fusese trimis la Chersonas (Herson din Ucraina de astăzi), locul unde fusese botezați pentru prima oară 200 de slavi printre care și membri clasei superioare din acel loc. Această misiune a creat condițiile pentru o creștere continuă a Bisericii de aici, care după un secol s-a răspândit în întreaga Rusie. Pe când era la Chersonas, Ciril a realizat că marele obstacol al muncii sale misionare era lipsa de scriere, din moment ce slavi nu aveau nici un alfabet. Acesta e motivul pentru care, atunci când patriarhul l-a trimis să meargă în Moravia cu fratele său Metodiu pentru a predica evanghelia, el a creat alfabetul slavonic. Acest alfabet a fost cel de care s-a folosit pentru a traduce cele patru evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele, și ceea ce era fundamental pentru sfintele Liturghii și Oficiul Divin. La sosirea lor în Moravia, cu fratele său și asociați lor în 863, erau foarte bucuroși să ofere preasfânta evanghelie, tradusă în limba slavă, ca și cadou conducătorului Moraviei. A primit cu bucurie acest dar, din moment ce cererea împăratului Mihail al III-lea fusese acum împlinită.

Cei doi frați misionari, care au mai fost descriși și ca Isapostles, adică egali apostolilor, au început munca lor de stabilire a unei școlii în care au predat alfabetul și gramatica slavp, folosindu-se de texte biblice. Și-au pregătit și asociați lor slavi, hirotonindu-i pe cei mai buni dintre ei ca preoți, pentru a putea extinde Biserica în teritoriul lor. Toate aceste fapte mărețe însă nu au venit fără dificultăți datorate de o varietate mare de factori, mai ales din partea conducătorului moldovan Rotislav. Sfinți Ciril și Metodiu au mers la Roma în anul 869, unde au fost primiți de papa. În timpul acestei vizite sfântul Ciril a murit și a și fost îngropat. Sfântul Metodiu, care acum era Arhiepiscop de Sirmium, a continuat munca sa și a hirotonit foarte mulți sloveni, croați și sârbi pentru a transmite evanghelia și în alte țări în care popoarele slave erau prezente. După ce a avut parte de persecuții și închisori timp de doi ani, a murit în anul 885.

E aproape imposibil ca în limitele unei singure predici să descriem toate faptele mărețe pe care le-au realizat acești doi frați sfinți. Ceea ce se poate spune e faptul că lucrarea apostolică și culturală a sfinților Ciril și Metodiu a avut un beneficiu incredibil pentru oameni pe care ei i-au slujit.

Când ne gândim la toate aceste fapte mărețe ale lor, putem vedea cu toți cum sfinți sunt dispuși să i-a această lucrare sfântă pe care Dumnezeu le-a încredințat-o lor prin Biserica sa și să o ducă până la capăt indiferent de dificultățile de pe traseu. Au fost complet dedicați și angajați, în ciuda a dificultăților, persecuțiilor și reacțiilor pe care le-au primit de la ceilalți. După timpul pe care l-a petrecut în închisoare și după moartea fratelui său, sfântul Metodiu nici măcar nu a mai luat în considerare mersul înapoi la mănăstire. Ei au fost determinați să urmeze exortația lui Dumnezeu dată bisericii din Smirna: Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii (Ap 2,10).

O lecție foarte mare și importantă pentru fiecare dintre noi. Că indiferent de misiunea pe care Dumnezeu ne-a dat-o în viețile noastre, noi va trebui să perseverăm până la final, indiferent de obstacolele și ispitele cu care ne-am confrunta. Nu avem cum să renunțăm când întâmpinăm prima provocare. Un student trebuie mai întâi să își încheie studiile. Soți trebuie să fie fideli, devotați unul altuia întreaga lor viață. Indiferent care e lucrarea pe care Biserica ne-a dat-o, că e una publică, sau ceva care e legată de meseria noastră, noi suntem obligați să o ducem la împlinire. Dar mai ales, pregătirea noastră ca și creștini, este o muncă care continuă chiar dacă nu suntem capabili să îi vedem rezultatele uimitoare pe care le dorim. Va trebui să facem aceasta pentru ca să putem spune lui Dumnezeu: Tată…am împlinit lucrarea pe care mi-ai dat-o ca să o fac (In 17,4). Cu aceasta noi vom putea să fim împăcați, știind în inimile noastre că ne-am luptat și că am învins toate lucrurile, continuând călătoria spre Cristos chiar până la sfârșit. Amin