Ap 10,34a.37-43;
Col 3,1-4
In 20,1-9
Cristos a Înviat!
Ce fel de bucurie avem noi astăzi când celebrăm Învierea lui Isus? Cui a apărut Isus pentru prima oară după ce a înviat? Evanghelia ne prezintă diferite apariții însă Papa Ioan Paul al II-lea, în 1997, ne spune că e perfect normal să credem că mama lui Isus, Maria, este prima persoană care l-a văzut pe Cristos după învierea sa. El sugera ca dacă evangheliile nu menționează o astfel de apariție, a lui Isus înviat Mariei, nu trebuie să sărim direct la concluzia că ea nu ar fi avut loc. Sfântul părinte sugera că, probabil, evangheliști au omis-o deoarece ar fi putut fi considerată părtinitoare (influențată). Eu aș dori să sugerez că o astfel de apariție pur și simplu nu poate fi descrisă în cuvinte și dacă era bine știută de primi creștini asta nu înseamnă că trebuia să fie prezentă și în Evanghelii. Într-una din scrisorile sale (1Cor 15,6) Sfântul apostol Paul menționează apariții ale lui Isus înviat multor altor persoane ce nu sunt menționate în evanghelii, cu alte cuvinte Evangheliile nu conțin toate aparițiile lui Isus înviat. Motivul pentru care mama lui Isus, Maria, nu le-a acompaniat pe femei la mormânt în dimineața Duminicii de Paște, e din cauza că ea deja îl văzuse pe Isus înviat.
Noul Testament evidențiază clar faptul că atunci când Isus a înviat el nu era doar spirit ci avea și un trup, chiar dacă trupul era transfigurat. În prima lectura de la această sfântă liturghie l-am auzit pe Petru spunând în predica sa că ei au mâncat şi au băut cu el după ce a înviat din morţi, (Fap 10,41) Isus avea un trup fizic după ce a înviat. De nenumărate ori am citi despre Isus mâncând după ce a înviat. Isus cere mâncare iar ei i-au dat pește gătit pe care el l-a mâncat (Lc 24, 41-43). Isus le-a arătat rănile sale (Lc 24,39; In 20, 24-28) și a suflat asupra lor (In 20,22). Ei îl puteau atinge pe Isus (Lc 24,39; In 20,17). Totuși chiar dacă Isus a înviat cu trupul său, exista încă ceva de nerecunoscut la el, avea un trup glorificat cu care putea trece prin pereți și uși. Citim în toate Evangheliile despre mormântul ca fiind gol însă aceasta nu a fost niciodată o problemă în a dovedi că Isus a înviat din morți. Când Maria Magdalena a văzut mormântul gol ea a crezut că trupul lui Isus fusese furat; o auzim spunând în evanghelia de astăzi, L-au luat pe Domnul din mormânt, și nu stim unde l-au pus (In 20,2). În schimb, ceea ce conta pentru ei era faptul că ei știau că Isus era cu adevărat prezent cu ei; ei l-au văzut pe Isus de multe ori, au mâncat și au băut cu el, i-au văzut rănile și l-au ascultat învățând.
Prezența lui Isus care continuă și după Înălțarea sa, era un lucru foarte special în viața Bisericii primare. Aceasta o putem vedea și în Faptele Apostolilor. Începând de astăzi, prima lectură a Duminicilor și a liturghiei din timpul săptămânii, până la celebrarea Coborârii Duhului Sfânt este luată din Faptele Apostolilor. Faptele apostolilor, clarifică faptul că după ce Isus a înviat din morți și s-a suit la ceruri, el încă era cu Biserica. Isus continua să fie cu Biserica și să o ghideze din ceruri. Cei doi discipoli de pe drumul spre Emaus au învățat că Cristos este prezent în momentele în care Scripturile sunt citite și proclamate și când pâinea este frântă și împărtășită. În timpul ultimei cine Isus a spus Face-ți aceasta în amintirea mea. Cristos continuă să fie prezent cu noi când ne adunăm să ascultăm Scripturile, să frângem și să împărtășim pâinea precum a poruncit în timpul Cinei cele de Taină. Când dorești să îl întâlnești pe Isus? acum el este prezent cu noi în timpul fiecărei Sfinte Liturghii la fel cum era și pe drumul spre Emaus când Scripturile erau proclamate și explicate iar pâinea era frântă și împărțită. Când simți că ești pe cruce cu Cristos, amintește-ți că, din momentul învierii sale, Cristos este prezent pretutindeni.
Evanghelia evidențiază faptul că toate aceste apariții au avut loc în prima zi a săptămânii, Duminica. Dumnezeu a început creația în prima zi a săptămânii, în Geneză, însă aceasta era pregătirea pentru o nouă creație mult mai minunată, avută loc tot în prima zi a săptămâni când femeia a mers la mormântul lui Isus și când i-a spus îngerul că Isus a înviat. Dumnezeu a început să creeze în prima zi a săptămânii și a împlinit o altă creație, mult mai minunată, prin învierea lui Isus, tot în prima zi a săptămânii. În primul rând, Dumnezeu a creat omenirea iar apoi ne-a creat pentru a doua oară prin răscumpărarea noastră în Cristos.
Aparițiile lui Isus în prima zi a săptămânii, Duminica, nu numai că a însemnat o nouă creație ci a pavat drumul pentru modul în care să se închine primi creștini. Biserica primară era constituită din evrei ce au continuat adorarea în templu și sinagogi, în ziua de sabat. Duminica, însă din cauză că Isus a înviat în prima zi a săptămânii ei au început să adore ca și creștini în prima zi a săptămâni în onoarea lui Isus Înviat. Ba chiar au dat un nume primei zile a săptămânii, referindu-se la ea nu ca Duminică și ca Ziua Domnului. Ultima carte a Bibliei, Apocalipsul face referințe la aceasta ca Ziua Domnului, nu ca Sabbath. Scrisoarea către Corinteni afirmă că nimeni să nu vă judece cu privire la mâncare şi la băutură, cu privire la sărbătoare sau la lună nouă sau la sâmbătă. Acestea sunt umbra celor ce vor veni, dar trupul este al lui Cristos (Col 2, 16-17). Cu alte cuvinte, Sabbath-ul era doar o pregătire pentru Cristos iar creștini îl adorau pe Cristos în ziua învierii sale. Un document de la sfârșitul primului secol sau de la începutul secolului al II-lea, numit Didahia sau Tradiția Apostolilor, face referințe la Duminică ca Ziua Domnului. Această frază neobișnuită, Ziua Domnului pare să semnifice faptul că Comunitatea primară înțelegea că Isus însuși era cel care instituise schimbarea adorării de la Sabbath la Ziua Domnului. În Noul Testament ziua sfântă pentru Dumnezeu este ziua învierii lui Isus.
Învierea lui Isus nu a însemnat numai o schimbare a zilei de adorare pentru creștini ci a însemnat o cale complet nouă de citire a Vechiului Testament. Creștini nu mai citeau Vechiul Testament ca și evrei ci acuma îl citeau ca și creștini. În prima lectură l-am auzit pe Petru spunând în predica sa Toţi profeţii dau mărturie despre el (Fap 10,43). Pe drumul spre Emaus Isus îi învăța pe cei doi discipoli cum să interpretezi corect Vechiul Testament, făcând referințe la el însuși, O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! (Lc 24,25). Crezul nicean pe care îl rostim la Liturghia Duminicală spune că A treia zi a înviat din morți conform Scripturilor. Creștini bisericii primare au căutat în Vechiul Testament referințe asupra lui Isus fiindcă, Isus însuși, după învierea sa, i-a învățat să vadă Vechiul Testament ca referință la el însuși și ca împlinire în el.
Atât Petru cât și Ioan, discipolul iubit, au fugit la mormânt, după cum am auzit în Evanghelie, după ce Maria Magdalena le-a spus că trupul lui Isus fusese furat. Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. (In 20,4) Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. (In 20,6) Ioan a așteptat și l-a lăsat pe Petru să intre primul în mormânt. Ioan i-a dat întâietate lui Petru. Aici vedem cele două aspecte al Bisericii lucrând în armonie, ierarhia reprezentată de Petru și misticul reprezentat de Ioan. Nu mult după aceasta, Petru va fi întrebat de trei ori dacă îl iubește pe Domnul (In 21, 15-19). Ioan era cel care era drag Domnului, discipolul iubit, care si-a rezemat capul de pieptul lui Isus în timpul Ultimei Cine la cererea lui Petru de a aduna informații despre trădare (In 13, 23-24). Ioan a mers direct în curtea marelui preot în timpul procesului lui Isus și a obținut permisiunea pentru ca și lui Petru să i se permită. Avem misticul în Biserică – grupuri de rugăciune, sfinți, oameni sfinți – și avem și ierarhicul – episcopi și papa, iar noi avem nevoie ca ambele să funcționeze în mod armonios pentru o biserică sănătoasă. Ca model, îl avem pe Petru și Ioan, când mergeau la mormântul lui Isus, și când Ioan a așteptat ca Petru să intre primul.
Cristos a Înviat! Ce fel de bucurie avem noi astăzi când celebrăm Învierea lui Isus? Când am fost botezați ne-am împărtășit în fructele pătimirii, morții și învierii lui Isus. Cea de-a doua lectură din această duminică, ne cere aceasta dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu! (Col 3,1) În momentul botezului nostru, sufletul nostru a fost schimbat pentru totdeauna iar noi am devenit fii și fiice al lui Dumnezeu. Dacă noi nu trăim ca fii și fiice ale lui Dumnezeu ne risipim viețile. După cum am auzit și în cea de-a doua lectură: Cugetați la cele de sus, şi nu la cele de pe pământ, căci voi a-ţi murit şi viaţa voastră este ascunsă împreună cu Cristos, în Dumnezeu! (Col 3,2-3). Cristos Înviat! Ce fel de bucurie avem noi astăzi când celebrăm Învierea lui Isus? Amin
