Duminica Învierii (C) – 4

Fap 10,34a.37-43

Col 3,1-4

In 20,1-9

În fiecare Duminică, dar mai ales în timpul acestei Duminici pascale, sunt cântate în deosebi două cântece deosebite, adică Gloria și Aleluia. De fiecare dată când se cântă Gloria, clopoțelul sună, iar asta fiindcă în acele momente nu celebrăm o sărbătoare oarecare, obișnuită ci fiindcă Fiul lui Dumnezeu a înviat din morți. Învierea ne dă speranța că într-o bună zi, asemenea lui Cristos, și noi vom învia din morți și vom intra în Împărăția sa. Acesta este motivul pentru care cântăm Aleluia.

Aleluia de fapt este un cuvânt iudaic care tradus înseamnă Mulțumim lui Dumnezeu sau Laudă lui Dumnezeu. Ca și copii ai lui Dumnezeu, mereu ne gândim la Dumnezeu Tatăl nostru, la minunatele lucrări pe care le-a făcut pentru noi, pe care le-a făcut din iubire și milostivire. Ne dă o siguranță că într-o zi și noi vom fi cu el în paradis și că îl vom vedea față în față. De aceea va trebui să fim recunoscători lui pentru acest mare dar.

Am citit zilele acestea o poveste, într-o carte de omilii, despre un cuplu căsătorit care dorea ca viitorul copilului lor să fie asigurat. Așa că a sunat la firma de asigurări și le-a dat instrucțiunile necesare pentru a pregăti cea mai scumpă asigurare pe care o pot oferi ei. Imediat au sosit trei agenți, și fiecare dintre ei a încercat să îl depășească pe celălalt, să vină cu o ofertă mai bună. Primul dintre ei a propus că Vom asigura viitorul copilului vostru din leagăn până la baston.

Al doilea agent nu a dorit să fie depășit de acesta așa că a spus Eu pot oferi și mai mult. Voi asigura copilul vostru de la naștere până la cimitir.

A venit rândul și celui de-al treilea agent care nici el nu dorea să fie întrecut de ceilalți doi, așa că le-a spus, Eu am cea mai bună ofertă. Pot asigura viitorul copilului vostru din pântec până în mormânt.

Însă soția nu era mulțumită, așa că i-a întrebat Poate oferi vrunul dintre voi o asigurare care să includă mai mult de atât? Cei trei agenți au răspuns, Da există, însă numai Dumnezeu o poate da pe aceasta.

Care este, a răspuns apoi soțul. La care ei au răspuns, De la concepere până la înviere.

Iubiți credincioși, nimeni nu ne poate da o asigurare atât de completă, a vieților noastre, decât Dumnezeu, care are grijă de noi de la conceperea noastră până la înviere și chiar până în momentul în care vom deveni cetățeni ai cerului. El a făcut aceasta deja pentru Isus și pentru noi toți. Dumnezeu ne-a spus, prin gura profetului Ieremia că Mai înainte de a te fi format în sânul mamei, eu te cunoșteam. Mai înainte de a fi ieșit din pântece, te-am consacrat (Ier 1, 4-5). De aceea va trebui să îi fim mereu recunoscători.

Va trebui să fim recunoscători fiindcă prin învierea lui Cristos, ne-a oferit mijloacele de a avea speranța necesară de a înfrunta cu curaj încercările vieții în ciuda a tot ceea ce ni se întâmplă.  Că fără înviere  suferința noastră nu are nici un rost, nu are nici o semnificație, credința noastră în Dumnezeu va fi nimic, iubirea noastră va fi lipsită de roade iar moartea noastră va fi în van. După cum spunea și Cristos, mai bine nu te-ai fi născut. Cineva a spus la un moment dat că, această înviere ne dă speranța în alianța iubirii lui Dumnezeu. Trecem de la legătura Satanei la libertatea în Cristos, trecem de la o lume plină de nesiguranțe la certitudinea împărăției lui Dumnezeu dar mai ales trecem de la viețile noastre muritoare la veșnica prezență a lui Dumnezeu. Mulțumesc Doamne că sunt viu, spunea acest preot la final. Și din nou amintesc, că trebuie să fim recunoscători pentru asta.

De asemenea, va trebui să fim recunoscători pentru faptul că Isus ne cheamă să fim prieteni lui, prieteni lui intimi, apropiați, în ciuda a ceea ce am făcut. După cum au făcut și apostoli lui cu el. Cristos nu i-a acuzat de faptul că l-au părăsit în momentul de criză. Ci le-a dat o șansă de a-și schimba din nou viețile, iar asta fiindcă el îi cunoștea pe ei, dar mai ales ne cunoaște și pe noi toți. Cristos ne cunoaște fricile noastre, dubiile noastre, fragilitățile noastre, individualismul nostru, și lipsa noastră de credință. El cunoaște foarte bine momentele noastre cele bune dar și pe cele mai rele, suișurile noastre și eșecurile noastre, vulnerabilitățile noastre, căderile, prostia și greșelile noastre, dar mai ales închiderea noastră. Cristos ne cunoaște foarte bine, pe de-a-ntregul și totuși, în ciuda acestora, tot ne iubește necondiționat. El ne cunoaște cu adevărat din cap până în picioare, fără rezerve și tot ne iubește atât de mult. După cum suna și titlul cărții lui Eugene Kennedy, Dacă m-ai cunoaște cu adevărat tot mai, mai plăcea? E vorba de a cunoaște cu adevărat, puterile și slăbiciunile noastre, și de a ne construi stima proprie în funcție de această putere.

Așa că, dacă aș mirosi urât, tot mai, mai plăcea? Dacă ai cunoaște că sunt strict, tot mai, mai plăcea? Dacă îți dezvălui secretul altora tot mai, mai plăcea și tot mai, mai iubi necondiționat, după cum Isus Cristos care a murit și a înviat, și ne-am mai simți acasă și în pace și liniște cu el? Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04, 05, 06, 07, 08, 09,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}
//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?