Search
Close this search box.

Duminica Învierii (A) – 2

Ap 10,34a.37-43;

Col 3,1-4

In 20,1-9

Călugării trapiști în cadrul tăcerii lor perpetue se salută unul pe altul, în momentele în care se întâlnesc cu toți, cu cuvintele: Momento Mori! Care înseamnă, Amintește-ți că vei muri! Însă de Paște ei schimbă acest salut și spun Momento Vivere! Care înseamnă Amintește-ți că vei trăi! Aceasta înseamnă faptul că într-o bună zi și noi vom învia cu Cristos la sfârșitul timpului. Însă, înseamnă la fel de bine și să ai grijă să trăiești viața Domnului înviat, dacă dorim să înviem cu el în paradis.

Cristos a prevestise de mai multe ori că va învia din morți. În evanghelia după Sfântul Matei, Isus a spus: Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie (8,31). Prin învierea sa Isus a plasat afirmațiile sale ca bază a credinței noastre catolice. El nu era un amăgitor. Dacă noi ne putem încrede în el în această privință ne putem încrede în el și în privința restului învățăturilor sale. El ne-a dăruit speranța propriei noastre învierii.

Un agent de vânzări pe nume T. Washington descrie întâlnirea sa cu un fost sclav din Virginia în cartea sa Afară din Sclavie: am descoperit că acest om a făcut un contract cu stăpânul său, până cu doi sau trei ani, înainte promulgarea de Proclamația De Emancipare, sclavului îi era permis să se cumpere pe sine însuși, plătind plătindu-și trupul anual cu o sumă destul de mare. În timp ce sclavul plătea pentru trupul lui, îi era permis să muncească unde și pentru cine dorea.

Descoperind că putea avea parte de salarii mai bune în Ohio, acesta sa dus acolo. Când li s-a acordat libertatea el încă se afla în datorii în valoare de aproximativ de 300 de dolari față de stăpânul său. În ciuda faptului că Proclamația De Emancipare l-a eliberat de orice obligație față de stăpânul său, acest om negru a parcurs imensa distanță spre locul unde trăia stăpânul său, în Virginia, pentru a-i pune în mână până la ultimul dolar.

Când a vorbit cu mine, omul mi-a spus că el știa că nu era nevoit să își plătească datoria, însă el își dăduse cuvântul față de stăpânul său, iar el nu și-a încălcat niciodată cuvântul. Simțea că nu se putea bucura de libertate până nu își ducea la împlinire promisiunea.

Prevestirea lui Isus, asupra învierii sale, este o promisiune care a umplut inimile și mințile discipolilor săi cu bucurie. Dacă Isus nu ar fi înviat din morți, credința noastră, conform sfântului apostol Paul în scrisoare sa către Corinteni (15,14), ar fi fost zadarnică, credința noastră ar fi goală.

La învierea lui Isus au fost martori, nici mai mult nici mai puțin de trei grupuri de persoane:

Imagine similarăPrimul grup a fost femeile care erau aproape de Isus, mai exact Maria Magdalena și cealaltă Marie. Ele au fost cele care au adus vestea ce bună apostolilor lui Isus. Ele le-au spus apostolilor că mormântul era gol și că aceasta era dovada că Cristos s-a ridicat cu adevărat din mormânt. Ele au simțit dubla emoție: de frică și de bucurie, mai ales când Isus le-a apărut fizic și când le-a poruncit să spună cele petrecute fraților lui.

Al doilea grup era Sfântul Petru cu apostolul Ioan. Când s-a adresat iudeilor, el a făcut apel la autoritatea lui David, citând Psalmul 16, 8-11 pentru a explica evenimentul învierii lui Cristos. Dumnezeu l-a înviat pe Isus la care noi am fost martori.

A treia este întâlnirea-mărturie a celor care nu credeau în Isus Cristos, reprezentați fiind de către gardieni și de către mari preoți.

Conform unui episcop vietnamez, în cadrul cărții sale de omilii întitulată, Isus în inima mea, a spus că Isus ne dăruiește două lucruri pe care trebuie să ni le amintim mereu.

Primul dar este speranța. Speranța că într-o zi, exact ca și el, și noi vom învia și că acest dar ne este oferit complet gratuit și fără plata.

Fiecare sfântă Liturghie este o oportunitate de a oferi acest dar. Bănuiesc că atât eu cât și voi, ne aflăm aici fiindcă dorim să ne oferim pe noi înșine lui Dumnezeu. Voi pune o întrebare  la care aș dori să vă răspundeți cu sinceritate. După ce oferiți ceva în dar lui Dumnezeu, așteptați vreo ceva în schimb? dacă așteptați să fiți ocrotiți de toate pericolele; dacă așteptați să câștigați la loto, dacă așteptați orice altceva, sincer vorbind, voi nu ați oferit nimic ci doar o mită.

Un dar este oferit în mod liber, fără a aștepta vreo ceva în schimb sau vreo recompensă sau vreun premiu. Nici un dar nu trebuie luat înapoi de către cel care îl oferă.

Să ne întrebăm pe noi înșine, de ce ne aflăm aici în această biserică. Pentru a dobândi împărăția lui Dumnezeu? Să ne amintim mereu că Dumnezeu nu așteaptă nimic de la noi, nici o mită ci mai degrabă așteaptă ca noi să ne încredem complet în el.

Al doilea lucru este de a fi asemenea lui sau asemenea lui Cristos. Discipoli lui Isus Cristos au fost primi care s-au numit creștini în Antiohia în anul 50 după Învierea lui Isus. Imaginați-vă, 50 de ani. Noi devenim creștini prin botez. Ce este atât de special la faptul de a fi creștin? Nu este o simplă cetățenie într-o societate specială sau un statut de membru într-o organizație sau în vreun club. A fi creștin înseamnă, a fi un alt Cristos. Iată de ce, botezul este numit încreștinare, iar noi suntem inițiați în Cristos.

Există destule dovezi în viețile noastre pentru a arăta că suntem creștini? De când suntem creștini, ar trebui să vorbim, să gândim, să zâmbim asemenea lui Isus Cristos. Dacă eșuăm să facem astfel, eșuăm și ca discipoli ai lui Isus Cristos. Cum vom putea învia cu el dacă noi nu trăim viața lui? Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04, 05, 06, 07, 08, 09,

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
Email

Articole asemanatoare

//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?