Prov 31,10-13.19-20.30-31
1Tes 5,1-6;
Mt 25,14-30
Am auzit o poveste despre un băiețel chinez care provenea dintr-o familie extrem de săracă din Hong Kong care nu visase niciodată că va ajunge prea departe. Părinți lui l-au lăsat în urmă pentru a face unele servicii de curățenie prin case în Australia. Înzestrat cu talente și abilități în a face salturi și acrobații, a reușit să ușor, ușor să devină un faimos actor de filme multi-milionar și un superstar al Asiei. Acesta este Jeckiy Chan.
Dumnezeu ne-a dat nouă tuturor diferite talente. De exemplu: uni dintre noi sunt buni la cântat, la dansat, la vorbit, alți la spus glume, sau în arte, matematică, știință și multe altele iar uneori talentele noastre sunt foarte unice față de ale celorlalți. Cu toți avem un talent. Nu avem cum să spunem: Nu am nici un talent…sau…Nu știu cum să cânt….sau…nu știu cum să dansez… sau multe altele.
Biserica continuă și astăzi să reflecteze asupra sfârșitului lumii și a sfârșitului vieții noastre. Ultima duminică, care tocmai a trecut, am fost invitați să reflectăm asupra celor zece fecioare, dintre care 5 erau înțelepte iar cinci nechibzuite, parabolă care ne-a învățat să fim gata oricând să îl întâlnim pe Domnul. În duminica următoare vom celebra solemnitatea lui Cristos Regele Universului care deschide și ultima săptămână a anului liturgic.
Însă evanghelia de astăzi scoate în evidență, prin parabola talanților, diferența dintre a fi pregătit și a nu fi pregătit în momentul în care Domnul se va întoarce pentru a încheia socotelile cu noi. Isus ne dă o parabolă în care împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care pleacă într-o călătorie lungă, spre un loc îndepărtat, fapt pentru care își cheamă cei trei servitori pentru a le încredința unele dintre bunurile sale. Unul dintre servitori are o abilitate, talent foarte mare fiindcă stăpânul îi încredințează cinci talanți sau 5 000 de monezi de argint. Al doilea are un talent mai puțin fructificat, înzestrat din moment ce i se încredințează doar 2 talanți sau 2 000 de monezi de argint în timp ce al treilea nu prea are nici un talent, abilitate din moment ce primește numai un singur talant sau 1 000 de monezi de argint. Primi doi servitori se ocupă imediat de talanți pe care i-au primit reușind să dubleze numărul de talanți, de monezi, însă cel de-al treilea servitor, care a primit numai un singur talant, și-a îngropat talantul din cauza fricii de a-l pierde. În momentul în care stăpânul s-a întors fără ca servitori să fi știut, să își fi dat seama, primi doi servitori care au reușit să dubleze numărul de talanți primiți au raportat ceea ce au reușit să câștige. Însă când ultimul servitor i-a spus stăpânului că i-a fost frică să îi piardă bani și că l-a îngropat, stăpânul s-a înfuriat foarte tare și i-a luat talantul și l-a dat celui care câștigase mai mulți talanți, primului servitor.
Majoritatea dintre noi se gândesc la talant ca la ceva special, daruri sau aspecte cu care am fost înzestrați. În timpul lui Isus, un talant era o formă de a măsura bani. Putem înțelege talanți din evanghelia de astăzi ca simboluri ale darurilor pe care le-am primit de la Dumnezeu, în special credința noastră pe care să le folosim pentru a construi împărăția sa. Cu toți am primit ceva de la Dumnezeu. Viața însăși este un talant. Timpul este un talant. Comoara este un talant. Acestea sunt niște talanți în care trebuie să învestim. Cel mai mare dar pe care ni l-a putut oferi Dumnezeu este el însuși, Dumnezeu este cel mai mare și mai prețios dar al nostru, primit de la el.
Însă care este adevăratul înțeles al acestei parabole? Ce dorea Isus de fapt să spună prin această parabolă? Ce vrea să reprezinte bărbatul bogat? În ce călătorie s-a dus el? ce vrea să semnifice cei trei servitori? Ce vrea să reprezinte talanți sau monezile de argint?
Stăpânul care s-a dus într-o călătorie, îl reprezintă pe Isus, care s-a înălțat la ceruri după învierea sa după absența sa fizică din această lume. El se va întoarce din nou la sfârșitul lumii. Cei trei servitori suntem noi, ești tu, sunt eu, suntem noi creștini care prin botez l-am acceptat pe Cristos ca stăpân al nostru. Talanți reprezintă credința care ne-a fost dată de Dumnezeu prin botez. Întoarcerea s-a acasă este sfârșitul tipurilor, a doua venire a Domnului. În absența sa, Isus așteaptă ca noi să folosim acești talanți, care este credința noastră, precum și timpul și comorile care ne-au fost date de Dumnezeu pentru a putea lucra în răspândirea împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Când se va întoarce Isus, el nu ne va mai salva ci ne va judecat asupra a cât de bine am folosit talanți noștri, timpul și celelalte daruri pentru împărăție.
Dacă stăm să privim cu atenție textul evangheliei de astăzi, vom observa că cei trei servitori au primit talanți, însă nu au primit același număr de talanți. Asta înseamnă că s-a făcut nedreptate sau o împărțire inegală? Că Dumnezeu are favoritisme? Nu. Da, ei au primit un număr inegal de talanți însă au primit aceiași recompensă, adică bucuria de a aparține de împărăția lui Dumnezeu. De fapt Isus vrea să ne mai spună că nu contează cât de mulți sau ce fel de talanți primim. Ceea ce contează cu adevărat este modul în care folosim acești talanți.
În primul rând am primit de la Dumnezeu timp. Unora le este frică să de-a timp, să acorde timp și niciodată nu fac o vizită unei persoane care se află în probleme, nici unei persoane care ar avea nevoie de ei, indiferent de cât de mică ar fi nevoia acelei persoane.
În al doilea rând, am primit de la Dumnezeu comoară, precum bani. Uni oameni îi țin, îi păstrează doar pentru ei înșiși. Ei se pregătesc pentru viitorul copiilor lor și pentru pensionarea lor. Așa că își folosesc bani doar pentru propriul lor scop.
În al treilea rând, am primit de la Dumnezeu talent, precum, cântatul la chitară sau altele. Acestea trebuie folosite spre mai marea glorie a lui Dumnezeu, de exemplu prin a deveni un membru în corul Bisericii dar și prin alte lucrări nobile. Dacă ești frumos sau arăți bine, făloșește-te de aceasta pentru a-i atrage, pentru a-i converti pe alți la Dumnezeu și pentru a le arăta drumul spre Biserică și nu folosi această frumusețe pentru a dobândi cât mai mulți prieteni sau prietene.
Să ne rugăm astăzi ca talentele și darurile noastre să fie folosite în întregime. Ca ele să fie folosite în a aduce fericire altor oameni, aproapelui nostru care are nevoie. Ca ele să fie folosite atât spre binele nostru propriu dar și spre mai marea glorie a lui Dumnezeu.
După cum a spus un mare autor, să descoperim abilitățile noastre și talentele proprii cu care am fost înzestrați de Dumnezeu. Dar mai ales să nu ne fie frică să ne folosim de ele în modul în care Dumnezeu dorește să le folosim. Probabil că avem deja foarte multe daruri însă nu știm cum să le folosim, nu știm ce să facem cu ele și le ținem pur și simplu ascunse în dulapul minții și trupului nostru până ce vor fi uitate cu totul. Descoperind, dezvoltând și folosind talentele noastre pentru binele celorlalți, aceasta este sarcina care am primit-o de la Dumnezeu. Pentru ca la sfârșit, Domnul nostru care ne așteaptă, să ne primească cu mesajul: Vin-o, i-a parte la bucuria stăpânului tău. Amin
