Mt 25,1-13
Astăzi biserica o comemorează pe una dintre cele mai faimoase martire romane, pe sfânta Cecilia. Sfânta Cecilia, care s-a angajat la o viață de feciorie, este patroana muzicienilor, iar unele vitralii o reprezintă cu o harpă în mână sau cântând la orgă sau la alte instrumente.
Legenda spune că ea a fost arestată și condamnată la moarte pentru credința ei. Călăul ei după mai multe încercări eșuate de a o decapita a renunțat iar Cecilia a rămas acolo, pe moarte timp de trei zile, timp în care a cântat laudă lui Dumnezeu. În durere, aflată pe moarte, ea la lăudat pe Dumnezeu.
Rugăciunea zilei de la această sărbătoare, a unui martir face referință, la noua cântare de adorare, prin care întreaga creație va cânta laudă lui Dumnezeu în cer, cântare care a fost prevestită de martiri în această viață pământească. În cartea apocalipsului, într-una din viziunile sale, Ioan a văzut 144 000 de sfinți care cântau un imn înaintea tronului lui Dumnezeu.
Sfântul Augustin descriind viața creștină spunea că: Suntem oameni ai învierii iar Aleluia este cântecul nostru.
Viața creștină trebuie să fie un cântec care să răsune până la marginile pământului. În timpuri bune sau rele, în timp de suferință sau în timp de bucurie viața noastră trebuie să fie un imn lui Dumnezeu. Victoria lui Cristos asupra morții este cea care ne permite să cântăm aleluia chiar și în fața martiriului.
Prin mijlocirea sfintei Cecilia să ne lăsăm transformați într-un imn de laudă adus Dumnezeului nostru, pentru ca toate gândurile, cuvintele și nevoile noastre să fie armonizate cu Cristos pentru gloria lui Dumnezeu și pentru mântuirea sufletelor.
