Dragi copii, astăzi voi începe cu o scurtă povestioară, o povestioară care pe de-o parte e amuzantă dar care pe de altă parte exprimă și un mare adevăr, adevăr pe care îl vom descoperi împreună astăzi.
O doamnă avea un singur fiu, pe care îl iubea cu o iubire exagerată. Îi permitea totul și nu îl obișnuia cu sacrificiul. Într-o zi, l-a auzit plângând cu disperare, pentru că îngrijitoarea nu îi dădea ce voia. Doamna a certat-o pe îngrijitoare, dar aceasta a rămas neclintită. Și tatăl a sfătuit-o să îi satisfacă copilului dorința, dar ea a refuzat din nou.
Atunci, îngrijitoarea și-a explicat atitudinea:
– Preaiubitul dumneavoastră fiu vrea… luna. Nu pot să i-o dau. Daţi-i-o voi!
Voi ce credeți? Isus când era copil a fost învățat, obișnuit cu sacrificiul? Da. Iar asta am aflat-o în special din textul evangheliei de astăzi, pe care tocmai am citit-o, în care, ați auzit, spre finalul ei că copilul Isus creștea și se întărea, plin de înțelepciune și harul lui Dumnezeu era asupra lui.
Acum apare o altă întrebare, cine l-a învățat pe Isus sacrificiul, renunțarea, cine la învățat să crească în înțelepciune și în har? În primul rând Dumnezeu, însă un rol deosebit l-au avut și părinți lui Isus. Cum se numeau părinți lui Isus? În primul rând era sfântul Iosif, care era tată purtător de grijă a lui Isus, adică avea grijă ca lui Isus să nu îi lipsească nimic, pentru a putea crește mare și puternic. Apoi mama lui Isus era preasfânta Fecioară Maria. Iar toți trei, adică Iosif, Isus și Maria formează împreună, sfânta Familie, pe care o sărbătorim astăzi, pe lângă încheierea anului civil.
Asemenea lui Isus și noi avem o familie care să ne ajute să creștem în înțelepciune, în statură și în har. Iar părinți noștri în colaborare cu Dumnezeu vor ca noi să creștem, asemenea lui Isus.
În primul rând vor ca noi să creștem mari și sănătoși. Sănătatea este un dar al lui Dumnezeu, dar îngrijit de părinți, dar nu doar de ei ci și de noi, fiindcă este de datoria noastră să avem grijă de sănătatea noastră, să o păstrăm, să o dezvoltăm, pentru ca noi să putem crește în mod armonios și totodată să putem fi capabili să îi ajutăm pe frați noștri nevoiași. De aceea este important ca noi să facem sport, gimnastică.
În al doilea rând, Dumnezeu vrea ca noi să creștem în înțelepciune. Trupul este important, însă mai importantă este mintea. Dumnezeu vrea ca noi să fim inteligenți și înțelepți, el vrea ca noi să devenim mari, adică să depășim superficialitatea și să dobândim din zi în zi înțelepciunea vieții, asemenea bunicilor noștri. De aceea este important ca noi să studiem bine, să învățăm bine, să mergem la școală zi de zi fără a lipsi
În al treilea rând Dumnezeu vrea ca noi să creștem, mai ales în har și în iubire. Asemenea lui Isus Dumnezeu Tatăl nostru dorește ca noi să creștem în iubire adevărată față de părinți, după cum am auzit și în evanghelia de astăzi că Isus s-a întors, în Galilea, la Nazaret și le era supus. Apoi pe cine mai trebuie să iubim? Pe cine a mai iubit Isus nespus? Pe Dumnezeu Tatăl, trebuie să îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât ne iubim pe noi înșine. Apoi, pe cine mai trebuie să iubim? Pe aproapele, trebuie să îl iubim pe aproapele mai mult decât îl iubim pe Dumnezeu, pe noi, trebuie să îi iubim pe toți, fără să facem discriminări, fără să includem și antipatiile pe care le avem față de uni, sau ura, sau supărările pe care ei poate ni le-au provocat uneori. Iar în această privință Isus este cel mai bun model, cel mai bun ajutor pe care îl putem avea, mai ales în momentele în care avem dubii asupra modului în care să facem unele lucruri.
Iar de această dată voi încheia cu o altă povestioară, cu o altă întâmplare a unui tată de familie.
Într-o zi foarte călduroasă, un tată a pregătit niște înghețate la corn și le-a spus celor patru copii ai săi că puteau să le „cumpere” cu o îmbrățișare. Aproape imediat, copiii s-au așezat în rând ca să „cumpere”. Cei trei mai mici l-au strâns repede, luând cornul și au alergat din nou afară. Dar când a venit rândul fiului său adolescent, ultimul din rând, tatăl a primit două îmbrățișări. „Păstrează restul”, i-a spus zâmbind. Amin
