Gen 22,1-2.9a.10-13.15-18
Rom 8,31b-34
Mc 9,2-10
Dragi copii, iubiți credincioși, ne aflăm în timpul sfânt al Postului Mare, în timpul de pregătire pentru momentul în care Cristos va învia, în timpul în care trebuie să ne pregătim pe noi înșine pentru momentul în care Cristos va deschide pentru noi porțile cerului.
La începutul acestui timp al Postului Mare am putut auzi, în Duminica trecută, încurajarea pe care Biserica ne-a făcut-o, de a-l urma pe Cristos, pe Isus ispitit și suferind. Mai ține minte careva despre ce a fost vorba, în evanghelia de data trecută? Despre Isus, care, după ce a fost botezat în râul Iordan de către Ioan Botezătorul, a fost dus în pustiu de către Duhul, pentru a posti și pentru a fi ispitit. Iar cu textul din această Duminică a doua din Postul Mare, Biserica ne invită să privim spre Isus glorios, spre Isus transfigurat.
.jpg?resize=199%2C260)
Despre ce a fost vorba în textul evangheliei de astăzi? Ce a făcut Isus astăzi? Pe scurt, în textul evangheliei de astăzi, Isus s-a schimbat la față înaintea a trei ucenici ai săi. Mai exact, după șase zile de călătorie spre Ierusalim, de la momentul în care Isus ne-a adresat invitația de a ne lua în spate crucea și de a-l urma, Isus a luat trei ucenici de ai săi. Cum se numeau cei trei ucenici care au mers cu Isus pe acel munte înalt, pe muntele Tabor? Ei se numea, Petru, Iacob și Ioan.
Când au ajuns sus pe munte, Isus a început să se roage Tatălui său ceresc, iar în acel moment Isus și-a schimbat complet înfățișarea, adică hainele lui au devenit complet albe, atât de albe încât străluceau foarte puternic, străluceau ca soarele. Însă oare acest eveniment, care a avut loc pe munte a constat doar în atât, în urcarea lui Isus pe munte și schimbarea la față înaintea celor trei ucenici ai săi? Nu. După ce și-a schimbat înfățișarea, au apărut două persoane, doi mari eroi ai timpului Vechiului Testament. Care erau cei doi? Erau Moise și Ilie, care imediat ce au apărut au și început să vorbească cu Isus.
Iar acum să revenim la cei trei ucenici, ce făceau ei oare în tot acest timp, în această perioadă în care Isus se rugase, și în care a vorbit cu cei doi mari profeți? Ei erau speriați, erau înspăimântați de tot ceea ce vedeau, de ceea ce experimentau. Erau atât de uimiți de ceea ce trăiau și se simțeau atât de bine încât, apostolul Petru a prins curaj la un moment dat și s-a adresat lui Isus spunându-i că ei se simt foarte bine acolo, și că vor să rămână pentru totdeauna acolo. Acum apare întrebarea, de ce oare a spus Petru aceasta? Iar răspunsul l-am aflat tot din textul evangheliei, unde ni se spune că lui Petru și celorlalți doi le era frică și nu știau ce să spună, și că Petru avusese la un moment dat curajul să spună ceva.
Imediat după intervenția lui Petru, s-a auzit glasul unei alte persoane, un glas care a dat mărturie despre Isus. Al cui glas s-a auzit? S-a auzit glasul Tatălui. Și ce a zis Dumnezeu Tatăl? Dumnezeu a dat mărturie că Isus era cu adevărat Fiul său preaiubit, dându-ne totodată porunca să ascultăm de el.
După ce s-a auzit glasul Tatălui, ucenici și Isus au rămas singuri pe munte, totul revenise la starea de mai înainte. Așa că au coborât de pe munte. În timp ce coborau Isus le-a poruncit să nu povestească nimic din cele ce s-a întâmplat și din cele ce au văzut, până în momentul în care el va învia din morți.
Isus ne învață astăzi un mod de a trăi, datorită căruia să putem intra în rai, pentru a intra în gloria cerului. Însă astăzi, Isus face totul mult mai interesant, și ne oferă o sclipire, o scânteie din rai, din cer, din modul cum va fi acolo. Și pentru a putea intra Isus ne spune că trebuie să îndeplinim două lucruri importante.
Mai întâi trebuie să ne învingem frica. În textul evangheliei de astăzi, am văzut că ucenicilor li s-a făcut frică foarte tare când au văzut cele ce se petreceau. Însă unul dintre ei Petru, și-a învins frica și tot a spus ceva. Tot și-a exprimat sentimentul de bine, starea de bine de care avea parte. Cu alte cuvinte, ori de câte ori suntem extrem de speriați, important este să nu uităm să avem curajul să învingem acea frică și să apelăm la Domnul nostru Isus Cristos, după cum a făcut și apostolul Petru. Și care este cel mai bun mod prin care putem apela la Isus, prin care Isus ne ascultă și ne îndeplinește tot ceea ce îi cerem? Prin rugăciune. Iar în acest timp al Postului Mare, noi va trebui să ne rugăm mult mai mult, mai ales pentru cei care au nevoie de rugăciune, și pentru cei care au nevoie de ajutorul nostru, și nu în ultimul rând, pentru a-l ruga pe Isus să ne ierte pentru momentele în care am ales să cădem pradă fricii de a ne învinge ispitele, păcatele, de momentele în care am ales să îl supărăm și să ne îndepărtăm de el pentru a cădea în păcat.
Iar în al doilea rând trebuie să ascultăm de el. Mai ales că, astăzi, în pasajul evanghelic, am auzit vocea lui Dumnezeu Tatăl care ne-a poruncit să ascultăm de Isus fiindcă el este fiul său cel preaiubit. Să ascultăm de Isus și de toate învățăturile sale, să ascultăm de Isus când ne poruncește să îl iubim pe aproapele și de Dumnezeu la fel de mult cum ne iubim pe noi înșine. Să ascultăm de Isus când ne poruncește să păstrăm toate poruncile lui Dumnezeu, să ascultăm cuvântul său, dar mai ales să fim buni și milostivi, după cum el și Dumnezeu Tatăl, bun și milostiv este.
În încheiere să nu uităm că dacă dorim să avem parte de experiența gloriei cerului de care a au avut parte ucenici din evanghelia de astăzi, trebuie să fim curajoși în a asculta de Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu. Amin
