Mc 9,30-37
A doua anunțare a morții și învierii lui Isus
Am dat zilele acestea de o povestioară conform căreia o mamă pregătea niște clătite pentru cei doi fii ai ei, Kevin și Ryan, cu vârste de 5 respectiv 3 ani. Cei doi băieți însă au început să se certe care dintre ei avea să ia prima clătită. Mama lor a văzut o oportunitate în care le poate da celor doi băieți ai ei o lecție morală. Dacă Isus ar sta aici, acum v-ar spune, Lasă-l pe fratele meu să ia prima clătită; Eu mai pot aștepta. Kevin s-a întors spre fratele lui mai mic și i-a spus Ryan, tu vei fi Isus.
Trecuseră mai bine de doi ani de zile de când apostoli îl urmau pe Isus și totuși, în textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, vom vedea că apostoli încă erau concentrați pe propria persoană. Concurau unul cu altul pentru a vedea care este cel mai important și cel mai mare dintre ei. Ei doreau să fie numărul unu. Aceasta era problema lor fundamentală, însă nu doar a lor, ci și a noastră din cauza rivalității, competiției și geloziei care există între noi.
Isus ne-a spus astăzi tuturor că cel mai mare din Împărăția lui Dumnezeu nu este președintele României, sau acești oameni bogați și destul de proeminenți sau papa, ori episcopul sau preoți. Ci cel mai mare în împărăția cerurilor sunt cei care sunt umili și care acționează ca și servitori pentru ceilalți. Ori de câte ori suntem umili și slujitori celorlalți, asta nu înseamnă că noi trebuie să ne înjosim sau ca trebuie să îi lăsăm pe ceilalți să ne umilească sau să calce pe noi. Dacă vom face asta atunci ceea ce vom reuși să dobândim este doar o umilință falsă. Iar Isus a făcut un gest destul de dramatic prin îmbrățișarea acelui copil pentru a le arăta discipolilor săi cine este cu adevărat mare în Împărăția lui Dumnezeu. Ce poate oare un copil să ne învețe despre această măreție? Iar asta fiindcă un copil în acele timpuri era cineva care nu avea nici un fel de statut legal și prin urmare era complet lipsit de ajutor; fără drepturi, poziție, sau privilegii proprii; la mâna părinților lui asemenea obiectelor din casă și a servitorilor.
Semnificația gestului lui Isus pentru mine personal de a face din copii un simbol al curăției, umilinței, încrederii, ascultării, neputinței, dependenței, iertării, nevinovăției înseamnă să faci din el un adevărat simbol al împărăției lui Dumnezeu. Și sunt sigur că acesta este unul din motivele pentru care Cristos face din ei modele de măreție.
A fi servitor înseamnă a fi asemenea copiilor la inimă. A fi servitor înseamnă ai sluji pe toți cei care se află în jurul nostru sau cu care trăim. Ca și creștini, va trebui să slujim și nu să fim slujiți. Fiindcă a sluji este una dintre cele mai bune căi, mijloace de a da mărturie despre iubirea noastră față de cei din jurul nostru pentru Dumnezeu. Iar în această privință, Isus este cel mai bun model al nostru. Iar asta datorită faptului că Isus nu a venit pentru a fi slujit ci ca să slujească (Mt 20,28). Sfântul apostol Paul a spus că Isus s-a umilit pe sine și a luat forma slujitorului (Fil 2,7). Dacă dorim să ne umplem de viața și puterea lui Dumnezeu, atunci va trebui să ne golim de tot ceea ce ne stă în cale, adică de mândrie, de gloria personală, de vanitate și de multe altele asemenea. Dumnezeu dorește vase goale pentru ca el să le poată umple cu propria sa glorie, iubire și putere (2Cor 4,7).
Așa că întrebarea e, suntem noi gata să ne umilim pe noi înșine și să îi slujim pe ceilalți așa cum a făcut Isus? Amin
