Lc 10, 1-9
Astăzi Biserica îl comemorează pe unul dintre cei mai mari apostoli ai Germaniei, un călugăr benedictin englez cu numele de Winfrid. În anul 719 a trecut pe continent pentru a-i evangheliza pe saxoni. La început împreună cu sfântul Wilibrord, apoi singur, cutreieră Germania întemeind mănăstiri, cea mai importantă fiind la Fulda. Papa Grigore al II-lea îl sfințește episcop şi-i dă numele de Bonifaciu.
În textul evangheliei pe care îl vom auzi la această sfântă Liturghie, vom vedea cum Isus îi trimite pe cei 72 de discipoli, doi câte doi, înaintea sa, în toate cetățile prin care avea să treacă el, pentru a le vesti oamenilor că Împărăția lui Dumnezeu era aproape.
Isus îi avertizează pe discipoli săi că ei vor lucra într-o societate conflictuală, în care pe de o parte vor încerca să lege prietenii însă pe de altă parte vor întâlni ostilitate. Însă această ostilitate nu ar trebui să îi împiedice de la ducerea la îndeplinire a poruncii pe care au primit-o de la Isus.
Asemenea sfântului Bonifaciu, care și el a umblat neobosit, prin toată Germania, împreună cu un grup de tovarăși, de prieteni, cu ajutorul cărora a întemeiat și a reînnoit numeroase comunități bisericești, și noi suntem chemați la aceiași muncă de evanghelizare la care i-a chemat Isus, atât pe discipoli săi, dar și pe sfântul Bonifaciu, dar mai important este ca atunci când vom întâlni ostilitate să nu ne descurajăm, ci să ne amintim de învățătura Domnului și de faptul că el este mereu cu noi.
