Search
Close this search box.

Duminica a 14-a de peste an (B) – 2

Ez 2,2-5

2Cor 12,7-10

Mc 6,1-6

Cred că cu toții sunteți destul de familiarizați cu proverbul Familiaritatea duce la dispreț. Ce vrea oare să însemne aceasta? De exemplu care este reacția multora dintre acele persoane care au trăit și muncit în altă țară, sau chiar a unei persoane care a trăit în oraș mult timp și care se întoarce acasă la sat? Doar stați și uitați-vă la ei, hainele lor, modul lor de a vorbi, atitudinea care o au față de ceilalți oameni dar mai ales atitudinea lor generală. Iar dacă aceste persoane noi venite, sau reîntoarse arată chiar și cel mai mic semn de superioritate, ei ajung să fie judecați ca fiind superiori sau diferiți ba chiar schimbați.

As putea spune că familiaritatea prea mare este periculoasă ba chiar un obstacol. Oameni din jur nostru vor ajunge să nu ne mai creadă și să nu ne mai respecte dacă ajung să cunoască istoria familiei noastre, educația pe care am primit-o, locul de muncă sau afacerile în care suntem implicați. Ei nu văd nimic, din tot ceea ce s-a întâmplat nou cu noi. Această familiaritatea prea mare devine și o piatră de poticnire în misiunea pe care o avem. Oameni vor ajunge să nu mai crească în credință, în călătoria lor spirituală. Ei devin fixați iar viața lor creștină devine o rutină și plină de plictiseală.

Imagini pentru jesus in nazareth synagogueTextul evangheliei pe care l-am auzit astăzi, ni-l prezintă pe Isus care are parte de o situație asemănătoare, cu consăteni săi, în momentul în care s-a întors acasă, la locul său natal. Într-o zi, a început să învețe în sinagoga lor din Nazaret, însă s-a întâlnit cu privirile lor pline de suspiciune, de cinism și ostile. Opoziția lor avea la bază faptul că el era prea transparent pentru ei. Ei îl cunoșteau foarte bine. Ei îl cunoșteau ca fiind fiul tâmplarului, ceea ce nu puteau accepta. Ba chiar îi cunoșteau și veri, mama și tatăl. Familia lui erau niște oameni normali, obișnuiți ai și din acel loc. Iar acum el le spune, și se afișează pe sine însuși, ca fiind un profet și un învățător. Acesta era faptul, lucrul pe care ei nu aveau cum să îl accepte. Ei nu puteau accepta că Mesia mult așteptat este doar un simplu fiu al unui simplu și normal tâmplar. Ei credeau că Mesia va veni dintr-o sursă necunoscută. Acesta este motivul pentru care ei au spus, că De unde toate acestea? Şi ce este această înţelepciune care i s-a dat şi aceste minuni care se fac prin mâinile lui?. Însă Isus, simțind atitudinea lor negativă a spus că Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui, printre rudele sale şi în casa lui.

În prima carte a lui Samuel vom putea citi că Domnul îi spune lui Samuel Nu te uita la chipul şi înălţimea staturii lui, căci l-am îndepărtat. [Domnul nu se uită] la ce se uită omul; omul se uită la ochi, Domnul, însă, se uită la inimă. Indiferent că acceptăm aceasta sau nu, va trebui să ținem cont de un lucru, că astăzi, cu toți suntem contaminați de o boală care este mult mai periculoasă decât Sida sau cancer sau alți viruși la fel de periculoși. Această boală se numește bârfa sau mai bine zis observarea și judecarea oamenilor după aparențe și după cum arată.

Probabil că acesta este și motivul pentru care cumpărăm parfumuri, produse pentru îngrijirea corpului, și multe altele asemenea, pentru ca noi sa putem arăta bine în fața altora, pentru ca ei să ne poată aprecia și lăuda.

Însă ceea ce Cristos dorește de la noi astăzi, e faptul că noi nu trebuie sa înlăturăm, să dăm deoparte aceste valori creștine, adică simplitatea, autenticitatea și sinceritatea. Va trebui să avem grijă ca mândria să nu domnească în inimile noastre. Un autor celebru a spus la un moment dat că fiți bucuroși si înțelegători, mereu gata să dați o mâăn de ajutor și un cuvânt de alinare. Când auzi o remarcă, o afirmație urâtă, când ai fost obiectul unui abuz, când simțiți că nemulțumirea proprie trebuie răzbunată, va trebui să îți controlezi temperamentul și să rămâi calm. Uită de ispita de a riposta, fiindcă un lucru făcut rău nu mai poate fi îndreptat cu altul. Dacă este posibil, evită să îți spui părerea când cel de lângă tine se află într-o stare de iritare. De ce să încerci să construiești un castel când furtuna însă este în toi. Lucrurile bune nu au loc mereu. Asemenea unei zile, în care uneori bate soarele alteori plouă. Mereu vor fi lucruri care vor apărea pe neașteptate în calea noastră. De aceea va trebui să ne confruntăm situația cu o inimă mare și cu o minte deschisă.

Să ne uităm și să vedem ce anume se află în inimile noastre. De ce Dumnezeu se bazează pe ceea ce e în inima noastră. Isus s-a umilit pe sine și s-a născut asemenea nouă în toate în afară de păcat. El a dat deoparte ființa sa de Dumnezeu pentru a putea fi mai aproape de noi și pentru a auzi ceea ce lipsește din noi.  Prin urmare, va trebui să abandonăm prejudecățile noastre egoiste și intelectul nostru cinic pentru a putea avea o inimă pătrunzătoare.

În încheiere vă invit să reflectăm asupra cuvintelor unui mare înțelept,  Iubirea fără credință este imposibilă iar credința fără iubire este de neacceptat. Iar asta fiindcă iubirea față de Dumnezeu se află la inima religiei creștine. Doar în momentul în care ajungem să îl iubim pe Cristos vom putea fi capabili să ne angajăm voința la planul său. De aceea singurul mod prin care putem ajunge la Dumnezeu este doar cu iubirea din inimile noastre. Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04, 05,

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
Email

Articole asemanatoare

//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?